Primesc pe Facebook tot felul de mesaje unde mă întreabă lumea ce aș recomanda să viziteze copii în România. Tradiționala excursie la sfârșit de an școlar. E atât de frumos peste tot că nici nu prea știu ce să le recomand. Totuși de fiecare dată primul răspuns îmi vine să zic Piatra Neamț.
Or, la Piatra Neamț avem istorie, centrul orașului e restabilit și arată ca o adevărată Curte Domnească demnă de Ștefan cel Mare, apoi sunt câteva mănăstiri care pot fi vizitate. Mă refer în special la Mănăstirea Neamț, apoi este Cetatea de la Târgul Neamț și Zimbrăria Dragoș Vodă. Și ceea ce am enumerat e doar o infimă parte, la tot ce se poate de vizitat, prin acele părți. Casa lui Visarion Puiu și Mihai Sadoveanu sau drumul spre Cheile Bicazului, probabil cel mai spectaculos din zonă, Barajul și Lacul Roșu. Vai, dar ce spun eu, acolo este gură de rai, nu alta.
Și în toată această listă n-am menționat Durăul. Un sătuc mic, orientat pe turiști cu pensiuni cochete dar, există un dar……Anume în Durău veți găsi o Mănăstire unică în felul său, Mănăstirea Durău.
De ce este unică? Fiindcă picturile murale înfățișează sfinți îmbrăcați în haine tradiționale românești. O pictură din mâna Marelui Nicolae Tonitza.
Pereții interiori ai bisericii au fost pictați în perioada 1936-1937 de către pictorul Nicolae Tonitza și studenții săi de la Academia de Arte Frumoase din Iași, lucrările desfășurându-se cu cheltuiala doctorului Paul Gotcu și a altor credincioși creștini. Picturile au fost realizate în tehnica encaustică, fiind reprezentate motive împrumutate din ocupațiile, portul și înfățișarea locuitorilor din aceste părți.
Mănăstirea Durău își ia numele de la Cascada Duruitoarea. Anume din Durău puteți ajunge la Cascada pe un traseu marcat. Așa că dragi profesori, în excursiile voastre alegeți Durăul și Piatra Neamț, chiar dacă ați mai fost, cu siguranță veți mai avea multe de văzut. 
