Malta a cunoscut multe cuceriri şi dominaţii. Arabii au ocupat insula imediat după căderea Imperiului Roman şi este cea mai pregnantă cultură moştenită atât în cultura/limba malteză dar şi arhitectura locală. În Valletta însă altfel stau lucrurile, orăşelul îşi începe istoria abia la sfârşitul sec. XVI o dată cu venirea pe insulă a ordinului Ioaniţilor din Rhodos, izgoniţi fiind de turci. Oraşul a fost construit de Ioaniţi sau de Cavalerii de Malta şi a luat numele de la constructorul ei, Marele Maestru al Ordinului Ioanit Jean Parisot de la Valette. Spuneam în articolul precedent impresiile mele din Valletta, azi continui cu un articol mai detaliat despre Casa Rocca Piccola, vă voi primbla virtual prin casa unui nobil maltez, o casă care adăposteşte poveşti şi destine de mai bine de 400 de ani, de atunci de când a început construcţia Vallettei. Casa Rocca Piccola este amplasată pe strada Principală Triq ir-Repubblika. 
Tururile se organizează în engleză şi franceză de la 10 dimineaţa până la 4 după masă în fiecare zi, excepţie Duminica. Un tur durează cam o oră şi costă 9 euro. Noi am aşteptat un pic în curtea casei în compania unui papagal 🙂 până ne-a venit rândul. 
Ghidul, o domniţă extrem de plăcută, ne-a dus prin toată casa inclusiv prin cele două adăposturi antiaeriene, datând din perioada celui de al doilea război mondial. Tot de la ghid şi pliantele informative am aflat că: “Casa poartă numele primului ei stăpân, Don Pietro La Rocca, Amiral al Ordinului Sfântului Ioan în Italia. Ulterior, mai mulţi cavaleri de viţă s-au succedat drept proprietari, iar în a doua jumătate a secolului al 18-lea, casa a fost vândută unui nobil maltez. În prezent, ea aparţine celui de-al 9-lea marchiz Di Piro. 
O vizită la Casa Rocca Piccola este cel mai bun prilej de a descoperi farmecul şi istoria singurului palat în proprietate privată încă locuit şi în prezent în Malta. Urcăm pe scările de marmură să descoperim coridorul cu picturi heraldice, arbori genealogici, sala de mese pentru sezonul rece cu obiecte florentine, arhiva De Piro cu date despre primul baron care făcea comerţ cu sclavi, o serie de date despre administrarea afacerilor, inclusiv despre împrumutul Papei de la Roma, Clement XI. 
Am ajuns şi în Sala Mare unde este amplasat un birou voluminos, care are un aspect laic, în schimb dacă se deschide este o capelă complet funcţională. Apoi am ajuns în Sala Verde cu portretele de familiei de Piro, tot aici este un portret a unei fetiţe durdulii de vreo 4 anişori, un portret special desenat pentru peţit. Aşa ne-am perindat prin 12 camere ale casei, pline cu portrete de familie, cu cărţi vechi, lucruri personale din mai multe generaţii ale familiei De Piro. 
Spre finalul excursiei am mers în două galerii subterane săpăte în curtea casei în timpul celui de-al doilea război mondial, două adăposturi antiaeriene. Tot aici am vizionat şi un filmuleţ scurt despre istoria Maltei şi Istoria Casei Rocca Piccola. Mie mi s-a părut destul de interesant să calc pragul unui palat vechi, al unor nobili maltezi, o casă care a găzduit familii regale şi mari Cavaleri de Malta. 
