Luna iulie (jumătate de an s-a dus!) și eu acum îmi dau seama că iar n-am scris nimic în acest jurnal online. Și parcă am făcut foarte multe, și parcă nimic memorabil, demn de a împărtăși lumii. Totuși există câte ceva, doar că nu-i tocmai relevant turismului. Să le iau pe rând:
- Am absolvit Programul de Drept Polonez, program organizat de Uniwersytet Warszawski la Chișinău. Mă bucur că am reușit să particip la majoritatea orelor de curs. Multe dintre ele au fost vineri seara sau în weekend și totuși am avut suficientă perseverență să fiu prezentă la ore. Cu profesori foarte carismatici, nici nu trebuia să înțelegi polona, că oricum se înțelegea. La final urma să merg în Varșovia pentru o săptămână, am refuzat – se suprapunea cu alte activități de neratat.
- Am absolvit anul acesta un Program de Masterat, Gestiunea şi dezvoltarea turismului, datorită acestui blog. Mă gândeam, că dacă tot am fost prin toată Moldova și România, prin zeci de sate, ce ar fi să instituționalizez această experiență? Iar pentru Lucrarea de Masterat am scris despre București. Cu acest oraș am o relație aparte, îmi creează emoții foarte controversate.
- Am susținut examene peste examene, oficial pot spune deja că am trecut în anul III la UNIBUC, iar examenele la disciplinele Istoria Imperiului Bizantin și Imperiul Otoman m-au dus cu gândul doar la Istanbul. Ce dor îmi este de acest oraș…
- O altă noutate a acestui semestru, că merg la Iași fără nicio teamă. Conduc liniștită, nu mai am frici, sunt toate depășite. Datorită curajului de a mă înscrie la un masterat cu frecvență (UAIC), faceam, după caz, naveta în weekend, iar restul a venit de la sine. O plăcere să te autodepășești.
- Faptul că mă simt liniștită la drum, conducând prin România, am mărit area geografică și am vizitat recent Galațiul. Un orășel drăguț, cu mare potențial, are însă nevoie de mai multe inițiative urbanistice. Am prins vreme rea și n-am valorificat prea mult excursia, dar restaurantul cu specific persăresc, pe mal de Dunăre, a compensat lipsurile.
- Prin Moldova, ca de obicei, am tot făcut tururi și tururi: pe la Orheiul Vechi, pe la Lopatna, Ialoveni și Călărași. Pe la Soroca și Cosăuți și desigur în Cuibul Meu Neliniștit de la Cureșnița.
- Tot în acest semestru am participat la un curs de ISO Integrat, TÜV Austria, necesar activităților mele de la Trigor AVD și comenzi.md. Un curs organizat în format mixt, colegii erau în Timișoara, iar eu în Chișinău. Amintesc de Timișoara, fiindcă în aprilie a fost și Orhan Pamuk la Timișoara și n-am mai ajuns, din păcate, deși eram foarte hotărâtă. Am vizitat orașul acum vreo 20 de ani, aproape că nu-mi amintesc nimic, de aceea e pus pe listă, conferința lui Pamuk ar fi fost un bun prilej.
- Am avut o jumătate de an cu multe activități, multe le-am și uitat, cert e că parcă mereu am ceva de făcut, iar când mă uit în urmă, parcă toate stau pe loc.
- Ziceam de mai multe ori, că sunt un mare admirator de oameni, mai nou, îl ascult pe prof.Mircea Miclea și o reascult pe prof.Madeea Axinciuc, datorită acestei profesoare (nu ne cunoaștem în viața reală) mi-am propus să fac un Masterat de Studii Religioase. Îl am în plan de mai mult timp, doar că acu ceva ani în urmă eram mult mai neîncrezătoare. București, așteaptă-mă în weekenduri! (Sper să fiu admisă!)
- O întrebare firească pe care o primesc, cum le reușesc…nu-i nimic deosebit, doar trebuie să-ți placă! Evident, o parte de lucruri pot fi făcute mai bine, am o mulțime de ratări, dar pentru mine contează drumul, de multe ori nici nu aștept un rezultat anume.
- Și ca să nu fie o postare prea siropoasă, fac o destăinuire, am nivelul de B1 la limba engleză, un neajuns important care mi-a tăiat multe aripi. Nici nu-mi pot explica de ce nu avansez. Așa că, dacă ar fi să închei cu o recomandare la tot acest raport de activitate, aș spune să învățați limbi străine, multe și bine.
- Cam atât, sper să mai scriu pe aici, aș prefera despre turism desigur 🙂