Mă simt confortabil aici în Marsaxlokk. De abia e începutul celei de a treia zi, dar mă simt în largul meu, ca o localnică. Transportul mi-e cunoscut, care şi cum circulă, comunicăm cu proprietarii hostelului şi cu o familie de italieni, de parcă suntem vecini de o viaţă…
Ziua a treia din sejur a fost cireaşa de pe tort! Am ajuns să văd o minune naturală, care cu mâna pe inimă declar, aşa ceva nu am văzut, dar sper să mai văd.
Despre Comino e vorba, despre Blue Lagoon!
Din Marsaxlokk am ajuns la Valletta, iar de aici 2 staţii până la Floriana. Sub podul de la Floriana, au rute câteva autobuse care nu trec pe la gara din Valleta. Am luat autobusul spre Cirkewwa, ruta 41.
Aşa, ca să fie clar, dacă vreţi să ajungeţi la celelalte insule din Malta, la insula Comino şi Gozo, trebuie să ajungeţi iniţial la Cirkewwa.
Atenţie, nu în oraşul Cirkewwa, ci la Terminalul Ferry din Cirkewwa.
Spuneam, că eram lângă podul Floriana, aşteptam autobusul 41 (a durat o veşnicie) şi după o oră de primblat prin localităţi din centrul şi estul Maltei, într-un final am ajuns în portul din Cirkewwa.
Dacă vreţi să mergeţi direct în Gozo, intraţi în gară, dacă nu, atunci apropiaţi-vă de ghişeele din afara gării şi acolo cu ambarcaţiuni mai mici veţi ajunge pe insula Comino.
În parcarea portului din Cirkewwa sunt o groază de agenţii, care îşi propun serviciile de transport şi ghidaj, noi ne-am descurcat foarte bine pe cont propriu. Feribot: Malta –Comino- Gozo = 12 euro
Comino este o insuliţa mică, nelocuită, doar o singură familie administrează un hotel.
În schimb mii şi sute de mii de oameni vizitează insula pentru apa azurie, incredibil de frumoasă, pentru Blue Lagoon (Laguna Albastră).
Plaja, din păcate, este practic inexistentă, toată lumea se înghesuie pe o porţiune mică cu şezlonguri, în rest ne-am făcut şi noi comozi, pe cât posibil, pe pietre.
Pe insuliţă este wc public, sunt câteva tarabe care vând gustări, apă îngeţată, salate.
De fapt, dacă să vorbim de infrastructura locului, practic nu este mai nimic amenajat, fără transport şi fără drumuri dar aceste “neajunsuri” sunt o nimica toată comparativ cu priveliştile din faţă.
Şi da! Este multă, îngrozitor de multă lume. În iulie cel puţin, aşa a fost.
Ca să se mai decongestioneze plaja, turiştii îşi pun hainele în cap (la propriu) şi migrează spre Cominito, o palmă de pământ din faţa la Comino.
O altă posibilitate este să mai daţi încă 5 euro şi să ajungeţi în partea opusă al insulei Comino, apa nu este la fel de spectaculoasă, în schimb plajele sunt de nisip şi mult mai pustii.
Pe Comino am stat cam până după prânz, ca mai apoi să urcăm din nou pe vaporaş şi să mergem în Gozo.
În următorul articol vă povestesc ce am văzut pe insula Gozo, iar mai jos vedeţi o galerie foto cu plaja şi insula Comino.
