Ante scriptum: Mă simt și eu vizată de această postare, dar am hotărât să o public, orice critică este un “pas înainte” :). Nu sunt de acord 100% de cele enunțate și voi veni la timpul potrivit cu o postare răspuns pentru Janesse.
****
Decembrie va fi bogat în articole reflexive și pline de concluzii. Așa că vin eu cu unul de acest fel puțin mai devreme. Mai ales că i-a venit timpul. În ultimele câteva zile am survolat un număr impunător (relativ impunător) de bloguri ale călătorilor moldoveni și a celor din apropiata vecinătate, plus un impact au avut și cele citite pe parcursul anului, postări de grup, poze, comentarii. Iata așa o observație, îi zic evidentă: nimeni, absolut nimeni, nu a făcut o postare sub genericul „Aici, mai bine nu”, „Numai nu dicolo”, „De ce nu vă recomand un city-break într-un oarecare oraș”. Un procentaj mare de produse pe care le oferă blogurile de călătorii sunt produse de umplutură, nu au nicio valoare pentru cititor, nu vin să motiveze, nu sunt personalizate, ci, mai degrabă, documentează deplasările autorului într-o parte sau alta.
Și pe de altă parte, cititorii – utilizatori ai rețelelor de socializare se simt, într-o oarecare măsură, frustrați și debusolați. Trendul zice că trebuie să te tot deplasezi, să tot postezi poze din diferite colțuri ale lumii, să aduni like-uri, să te simți fericit acolo unde alții sunt fericiți. Un articol de pe un blog de drumeții se termina cu un apel de mobilizare: „Hai, nu sta bosumflat acasă, ieși și fă ceva, chiar dacă nu-ți reușește traseul meu, fă un altul!”. La prima vedere, destul de simpatic, nu? Însă eu, care am ajuns pe pagina ta, autorule, pentru careva idei despre un anumit traseu, crezi că stau bosumflată și aștept cuvinte de îmbărbătare pentru a face o mișcare?
Nu este deloc recomandabil să umpleți agenda cu deplasări cât mai frecvente, chiar nu merită să reacționați la orice ofertă fierbinte sau bilete cu prețuri frumoase, în cazul în care cele enumerate mai sus nu prezintă niciun interes, inima și raționamentul nu dau semne afirmative pentru a vă angaja în aceste aventuri. Dacă însă gândul despre o plimbare pe malul unei mări sau pe o stradelă îngustă vă tot urmărește – dați-i bătaie, luați biletul, faceți plinul sau alăturați-vă unui grup de călători cu aceeași destinație.
Avem destulă libertate pentru a privi în interiorul nostru și a scoate la suprafață ceea ce găsim acolo. Avem dreptul să punem la îndoială afirmațiile altora și chiar pe ale noastre, dacă nu le mai considerăm fezabile. Avem dreptul să renunțăm și să reprogramăm. Avem tot dreptul să fim activi, să intervenim și să creăm. Și, în final, avem toate condițiile, pentru a găsi fericirea ajustată nevoilor noastre și locurile în care această fericire înflorește: Munte, mare, râu, ocean, umbra unui pom de măr, banca din parc, Africa …
De ce să călătorim puțin? Pentru că Anul Nou se întâmplă o dată în 365 de zile, Moșul vine o dată pe an și tot așa m.d. Dacă în situația actuală simțiți că vreți mai multă mișcare, adică aveți o poftă pentru călătorie, inclusiv pentru toate procesele aferente (planificare, căutare de prieteni călători, alocare de buget, seri petrecute pe bloguri și forumuri) – F E L I C I T Ă R I – e cel mai bun feeling care vă va acompania în viață și va elibera în sânge hormonul necesar.
Așa că termenul „puțin” este relativ. Călătoriți calitativ și cu multă dorință!
De ce a văzut lumina monitorului acest text puteți deduce din pozele de mai jos. Am închis sezonul de drumeții montane (iarna chiar este sub semn de întrebare) parcurgând un traseu, în mare parte, asfaltat de la Padina la Sinaia via Lacul Bolboci. Porțiunea parcursă în prima zi din Moeciul de Sus la cabană a fost, evident, mai frumoasă.
Deja în 2016, când dorul de munte va face găurele în palme :), ne vedem în natură! Până atunci, toate bune!