Sunt la perfieria Vallettei, la gară, iată-mă ajunsă în Malta, o nouă ţară bifată în lista mea de “cuceriri”. De fapt în Malta nu există periferie, există un oraş urmat de un alt oraş, unul după altul, că niciodată nu ştiam exact unde mă aflu, până nu mă uitam la indicatoare, o zonă urbană extinsă.
E atât de diferit aici, o arhitectură mai mult arabă şi atât de puţin europeană, toate construcţiile sunt de culoarea nisipului, o armată de turişti care asaltă orice obiectiv turistic…deci dragă călătorule, “Cu ce începem?”. Aceeaşi întrebare mi-am pus-o şi eu stând în faţa porţilor oraşului Valletta.
Am dat startul cu un tur al capitalei, ca în următoarele zile să explorăm alte zeci de orăşele şi sătucuri malteze.
Malta este o ţară mică, în componenţa căreia sunt 6 insule, din care cea mai mare este insula Malta, spre nord insula Gozo, la mijloc este una mai mică, Comino, unde se află doar un hotel şi o familie care îl administrează. Celelalte trei sunt nelocuite.
Capitala Valletta, este cea mai mică capitală din Uniunea Europeană şi face parte din patrimoniul mondial UNESCO încă din 1980.
Valletta este împrejmuită de nişte ziduri imense, intrarea în oraş se face pe un pod, unde practic curg şiroaie de turişti. La intrare am primit harta oraşului cu obiectivele turistice de vizitat obligatoriu.
Am hotărât iniţial să merg pe strada principală Triq-Ir Repubblica, să simt pulsul oraşului, să mă pierd prin lume, să descopăr la întâmplare cu privirea palatele, pieţele şi muzeele. Aşa am ajuns la Casa Rocca Piccola, primul obiectiv turistic unde am făcut o incursiune în istoria Maltei şi în viaţa de zi cu zi a unei familii de nobili maltezi.
Casa, este de fapt un palat imens care numără peste 50 de camere din care 12 sunt deschise publicului. Palatul are o vechime de peste 400 de ani şi conţine o bogată colecţie de argintărie, de fotografii, o bibliotecă bogată, suficiente exponante ca să-ţi faci o impresie despre viaţa unui maltez de viţă nobilă care a primit în casă regi şi regine din toată Europa.
Maltezii sunt un popor catolic, foarte credincios, iar în casele lor poţi găsi fie o cameră amenajată pentru rugăciuni sau o capelă mobilă care poate fi transportată din cameră în cameră.
Tot în Casa Rocca Piccola am fost în subterană, locul de refugiu al familiei în timpul celui de-al doilea război mondial. De altfel catacombe, locuri de refugiu subterane găseşti în Malta în multe oraşe, acum toate funcţionează ca şi muzee.
Următorul obiectiv şi cel care m-a impresionat cel mai mult în toată excursia a fost Catedrala Sfântului Ioan Botezătorul sau Catedrala Ioaniţilor, a Cavalerilor de Malta.
Malta, datorită poziţionării geografice a cunoscut multe ocupaţii, dar multe obiective turistice îşi încep povestea de la Cavalerii de Malta. Ordinul Suveran al Cavalerilor de Malta, a cărui denumire completă este Suveranul Ordin Militar şi Ospitalier al Sfântului Ioan de Ierusalim, de Rhodos şi de Malta a fost înființat în jurul anului 1050, la Ierusalim, cu scopul de a administra un spital pentru pelerinii din Țara Sfântă. Au ajuns în Malta în anii 1500 iar la sfârşitul anului 1578 deja au finisat construcţia Catedralei Sfântului Ioan Botezătorul.
Exteriorul Catedralei este foarte simplu, chiar se pierde printre celelalte clădiri, dar interiorul te lasă fără cuvinte. Este miticulos decorat, impresionante sunt cele 8 capele şi altarul. Podeaua are 374 de pietre funerare, toate inscripţionate cu diverse epitafe în latină.
În catedrală funcţionează un muzeu şi oratoriul, capela unde este expusă cea mai mare pictură a lui Caravaggio.
Un alt obiectiv despre care vreau să vă povestesc este Muzeul de Arheologie din Valletta. Mi s-a părut destul de interesant să găsesc sculpturi şi fragmente de temple care datează de peste 5 000 de ani, semn că Malta încă din cele mai vechi timpuri a cunoscut o cultură diversă şi înfloritoare.
