Veneţia în februarie. Impresii de călătorie. Destinaţie preferată de fiul meu

Apariția lui Ovidiu în familia noastră a schimbat foarte multe obiceiuri. Iar facultatea, serviciu, copil mic m-a epuizat în doi ani, cât n-au făcut-o toți anii precedenți de viață de familie. Burnout așa se numește fenomenul. Când nu ai puteri, încerci să te automotivezi, îți continui toate activitățile, dar putere zero, satisfacție zero. Și am zis că trebuie ceva să schimb, chiar dacă nu le reușesc să le fac pe toate perfect, nu-i un capăt de țară. În fine, mi-am propus în 2019 să revenim la obiceiurile noastre, să avem mici escapade, la o anumită perioadă de timp. Și nu doar escapade, dar să le fac separat, doar cu unul dintre copii, ca să povestim, vorbim, ca să nu ne distragă atenția alte lucruri. Să fim doar noi doi/două împreună.

Am ales Veneția, pentru orarul potrivit de zbor, pentru faptul că am găsit bilete de avion Wizz de 24 de euro și pentru faptul că mai fusesem, și eram mai încrezută în mine.

Așa că vineri seara, eram deja în Piazzale Roma, Veneția și căutam hotelul Casa Sant’Andrea. Un hotel amenajat într-o fostă mănăstire din sec. XVI. Facilitățile nu ne-a impresionat, în schimb locația și istoria ne-a cucerit. A doua zi a început adevărata noastră vacanță. Echipați cu 2 abonamente la transportul public (20 euro de persoană) am pornit cu vaporetto pe Canal Grande spre Piazza San Marco, inima Veneției.

Primul popas, ne-am delectat cu vederi panoramice de la înălțimea de 98 de metri din Campanila. Și am văzut orașul de sus, din toate cele patru puncte cardinale. Actualul turn datează din 1902, recnstruit exact după forma celuia care se prăbușise.

Călătoria a continuat cu o vizită la San Marco. Doar știind că biserica are aproape 1 000 de ani, că Pala d’Oro datează din 976, că suntem într-un loc sacru cu sute de ani de istorie, de încoronări, funerarii și procesiuni somptuase, toate astea dau fiori și te bucuri că le vezi aievea.

Următoarea destinație, cum era și firesc, am mers la Palatul Dogilor. Recunosc că m-a bulversat biletul de intrare de 20 euro, dar merită fiecare cent. Și băiatul meu mi-a zis că Palatul Dogilor a fost în topul lui de atracții turistice din oraș. Totul impresionează aici, de la fațadă, curtea interioară până la Sala Marelui Consiliu, Sala Senatului, Scara de Aur, Sala Armelor și Sala Scutului. Turul durează puțin peste o oră, dar insist că merită. Pentru iubitorii de istorie, arhitectură, pictură, artă este o adevărată găselniță.

Am decis în continuare să ne odihnim picioarele în vaporetto, în drum spre insula Murano. Drumul a durat cam 40 de minute, am ajuns la destinație și primul lucru am comandat o pizza mare și înghețată, eram înfometați ca leul de Veneția. Ne-am plimbat nițel prin Murano, am intrat prin magazine, din păcate n-am văzut nicio demonstrație a vreunui meșteșugar. De altfel, nici n-am insistat prea mult.

Ne-am întors înapoi pentru cazare, hotel Ca ‘dei Dogi, iar până s-a înserat de-a binele, m-am plimbat de una singură (băiatul meu era deja epuizat), am trecut pe la Santa Maria della Salute până la Galeriile Academiei. Orice străduță plină de magazinașe de artă, de nu mai știai unde să te uiți. Ba la tablouri, ba la niște eșarfe, ba la niște decorațiuni din sticlă și tot așa.

A doua zi la hotel ne-au răsfățat cu un mic dejun copios și am mers să vizităm Muzeul Naval, Museo Storico Navale. Am ales să mergem anume la acest muzeu de dragul băiatului meu, am intuit că-i va plăcea și așa a fost. Ne-a plăcut îndeosebi hambarul din spatele muzeului, unde am văzut câteva corăbii în mărimea lor naturală. Impresionant. În continure am luat același vaporetto și am ajuns pe la Giudecca, iar după-masă eram deja în aeroport, cu destinația Chișinău.

Impresii generale:

Un oraș foarte curat, transportul scump, dar bine organizat. O călătorie cu vaporetto 7,5 euro. Un abonament pe zi 20 euro
Cazarea și mâncarea mi s-a părut scumpă. Bunăoară 12 euro pastele bologneze, 6-7 euro un sandwich
Referitor la hotel, recomand Ca ‘dei Dogi, camera ne-a fost mică, dar curată, călduță și confortabilă, situat chiar în spatele Palatului Dogilor
Timpul a fost perfect, în special piața centrală uscată. Am prins o zi cu un soare superb
Desigur că am văzut o parte mica din tot ce se putea de văzut, un motiv în plus să mai mergem
Altădată m-aș caza mai departe de centru, să cunosc și o altă Veneție
Îmi pare rău, că nu ne-am încadrat în timp, să vizităm insula Burano, dar cum spuneam, motiv în plus să mai ajungem pe acolo
Transportul de la aeroport are stația terminus atât la Piazzale Roma cât și la Tronchetto, insula artificială transformată în parcare. Am făcut vre-un sfert de oră pe jos până la Piazzale.(nu uitați să întrebați la aeroport, care e stația terminus, să evitați un drum în plus)