Ultima escapadă în familie a fost în Bulgaria. Argumentul hotărâtor, încă un mini sejur la mare, indiferent ce destinaţie. Ca să împăcăm pe toată lumea (o parte voiau să viziteze obiective turistice, o parte, doar bălăceală în mare), deci am ales într-un final să mergem de-a lungul litoralului bulgăresc.
Vă zic pas cu pas tot traseul, poate reuşiţi să-l parcurgeţi. Solicitant dar şi foarte interesant.
Am pornit sâmbătă la ora 4 după masă spre Bulgaria, am ajuns în Balcic la ora 2 noaptea. Cazarea am ales-o l-a întâmplare, adică ceea ce am găsit acolo, pe loc la destinaţie. Din păcate, unicul hotel cu camere libere, nu a satisfăcut necesităţile noastre, dar în schimb am primit nişte privelişti de neuitat. Etajul 4, noaptea târziu, vedere spre mare, lună plină reflectându-se în apă. Când ai aşa ceva în faţă nu mai contează condiţiile din cameră.
Duminică, la prima oră, ne-am dus la plaja publică din Balcic, neinspirată decizie, dar nici nu prea am încălzit locul. Ne-am reîntors la hotel şi am luat direcţia spre Grădina Botanică şi Castelul Reginei Maria. De fapt unicul motiv pentru care venisem la Balcic.
Locul este foarte turistic, aglomerat, mulţi turişti români. Grădina Botanică impresionează, se află lângă castel, fosta grădină a Reginei Maria (acum aparţine de Universitatea din Varna).
Când am ajuns în grădină ne-a impresionat pe toţi sera cu cactuşi, o seră generoasă cu zeci şi zeci de specii. Copii s-au distrat, au făcut diferite analogii cu desenele animate. Apoi ne-am lăsat duşi la voia întâmplării, am mers alee după alee, am trecut pe la beciul regal, pe la vile ca într-un final să ajungem la Cuibul Liniştit al Reginei.
Citesc pe balcic.net că de fapt sunt peste 30 de obiective cu următorul traseu:
- Ghereta santinelei
- Fântâna de argint
- Grădina lui Allah
“Gradina lui Allah” face legătura între Fântâna de argint şi Vila Săgeata albastră. Grădina nu trebuie ratată deoarece adăposteşte o colecţie unică de cactuşi în aer liber, de fapt cea mai mare colecţie din Sud-Estul Europei. Sunt cactuşi plantaţi acum 80 de ani, transformaţi în copaci.
- Vila “Săgeata albastră”
- Colţul “Magnolia”
- Templul apei
- Capela Stella Maris
O curte mică, cu o fântână şi pietre funerare creştine pot fi văzute chiar lângă Capela. În timp ce Capela era încă în construcţie, Regina Maria a României şi-a exprimat dorinţa ca inima sa să fie îngropată aici.
- Izvorul sfânt
- Grădina Ghetsemani
Se află la Sud-Est de Capelă şi adăposteşte o colecţie de arbori pitici.
- Aleea valului albastru
- Digul
- Grădina “Curtea englezească”
- Cascada
Aici este imposibil să nu vă opriţi, deoarece priveliştea este absolut spectaculoasă. Apa învolburată a unui râu cade de la o înălţime de nouă metri.
- “Puntea suspinelor”
Este podul care trece peste cascadă şi uneşte cele doua maluri ale canalului. Legenda spune ca, daca această punte este trecută cu ochii închişi, în timp ce vă puneţi o dorinţă, aceasta se va implini în foarte scurt timp.
- Vila “Moara”
Se află în apropiere de cascadă. Poate fi uşor observată deoarece moara a fost păstrata, în timp ce lânga ea a fost construită vila, un adevărat loc de odihnă pentru oaspetii Reginei.
- Vila “Salon”
- Restaurantul “Coroana”
Pentru cei care vor să îşi tragă sufletul şi să bea o cafea.
- Aleea vinului
Împătimiţii vinului, dar nu numai, vor putea degusta diverse soiuri de vinuri. Aici se află o adevărată colecţie de vinuri, multe dintre sticle fiind scoase la vânzare.
- Tronul Reginei Maria
Este un fotoliu din marmură, umbrit de un copac, având în dreptul său o măsuţă din piatră. Era un loc preferat al Reginei, multe dintre fotografiile Reginei, aflate în Castel, fiind făcute în acest loc. Era un spaţiu preferat al Reginei, de aici putând fi vazută marea în toată spledoarea.
- Castelul Reginei Maria – Vila “Cuibul linistit”. Pentru această destinaţie am şi revenit la Balcic
Aici puteţi vizita toate camerele, care adineoari erau loc de odihnă pentru Regină.
De la fiecare geam practic se deschide o privelişte minunată. Copiilor mei însă le-a plăcut colecţia de pietre semipreţioase, care sunt expuse la castel, (o colecţie separată de istoria castelulul, locul fiind ales mai mult ca spaţiu de expunere).
De fapt, castelul, numit şi “Cuibul Liniştit” (“Quiet Nest” sau “Tenha Juvah” în limba turcă) este o vilă cu pereţi albi şi acoperişuri de ţiglă roşie străjuite de un minaret. Construit 1936, de-a lungul a trei terase, combină elemente ale stilului maur, stilului mediteraneean cu cel al caselor bulgăreşti. Este foarte aproape de mare, fiind despărţit de aceasta doar de faleză. A fost locul preferat al Reginei Maria, în care aceasta a locuit, tocmai de aceea rămănându-i denumirea de “Castel”.
După ce am petrecut vreo trei ore în Balcic, am luat drumul spre Sud, traversând Varna, direcţia spre Nesebăr. Cazarea am ales-o la întâmplare, aşa cum facem noi, de ceva timp, în toate călătoriile noastre. Ne-am cazat la Elizabeth Dy Boutique Hotel. Un loc extraordinar de liniştit, dar cel mai important, era aproape de o plajă lată şi dune cu nisip fin, cum de mult n-am mai văzut. Ne-a plăcut şi-l recomandăm cu încredere.
A treia zi, luni, am rezervat-o mării şi oraşului Nesebăr. Cum spuneam mai devreme, am avut noroc de o plajă imensă, puţină lume şi aveam lângă noi doar valuri şi pescăruşi.
Oraşul vechi Nesebăr, se afla la o distanţă infimă de hotel, aşa că pe la amiază am găsit timp să-l parcurgem la pas. Istoria oraşului este una atât de bogată şi plină în evenimente că nici nu-i cazul să o amintesc toată aici. Vreau să zic că oraşul a cunoscut sute şi sute de ani de istorie, începând cu perioada antică până acum. Oraşul vechi este obiectiv protejat UNESCO, încă din 1983, datorită fortificaţiilor vechi care s-au păstrat din perioada bizantină dar şi datorită bisericilor care datează din sec XI şi sec XVI.
Personal, mai mult mi-a plăcut Sozopolul, vizitat acum trei ani în urmă. Nesebărul parcă prea este un oraş comercial, iar acest comerţ este atât de impregnat în fiecare ulicioară, practic nici nu poţi observa acele 60 de case, care au peste 300 de ani de existenţă. Cu mici imperfecţiuni, totuşi, este un loc care obligatoriu trebuie vizitat, îl recomand, bonusul este un prânz cu produse de mare servit la un restaurant amplasat pe o margine de stâncă, cu vedere spre mare. Eu, sigur voi reveni aici, pentru ulicioare, pentru faleză, pentru micile bibelouri şi poate pentru arhitectura Bisericii lui Hristos Pantokrator, care m-a impresionat în mod deosebit.
