Căutând „acel ceva” în călătorii

Cu mulți ani în urmă mergeam cu verișorii mei la București, dat fiind niște rânduri enorme la vama din Sculeni, am decis să trecem vama pe la Leușeni. Ei bine, pe tot acest traseu, de mai multe ori am ascultat melodia Desert Rose, Sting. De fiecare dată când ascult această melodie îmi aduc aminte anume de această porțiune de drum. Sau de fiecare dată când ajung pe malul mării și aud țipete de pescăruși, mă văd în Istanbul, lângă Podul Galata. Aerul foarte fierbinte reaminteşte de senzația simțită atunci când am ieșit din aeroportul din Monastir, Tunisia. Mirosul de tămâie mă teleportează instantaneu la Mănăstirea Cernica, chiar dacă în acel moment trec pe lângă cu totul alt lăcaș.

Cu 10 ani în urmă am vizitat pentru prima oară Balcicul, mi-a rămas în memorie o senzație plăcută de liniște și o singurătate compleșitoarea. Credeam că dacă mă reîntorc voi simți la fel, am tot căutat acel ceva, dar deja vraja se destrămase, acum, la ultima vizită n-am simțit nimic din ceea ce fusese pe vremuri.

Când revenim din călătorii suntem întrebați ce am văzut, când de fapt noi, de fiecare dată, antrenăm toate simțurile, ne aducem aminte de anumite mirosuri, anumite melodii, sau chiar un anumit gust, nu doar văzul.
Peste ani, când poate ocazional simțim „acel ceva” dintr-o altă sursă, ne revin în minte imaginile, trăirile din acele călătorii din viața noastră. Pentru câteva secunde reînvie starea aia interioară pe care am avut-o cândva. Un loc cu adevărat nou și memorabil trebuie să ne atreneze cât mai multe simțuri, doar așa rămâne cu adevărat memorabil.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *