Eram la dubii dacă are rost să mai scriu acest articol despre Roma, pe de o parte, nu mi se pare foarte actual, eu fusei acu ceva timp în urmă, pe de altă parte clădirile tot pe loc au rămas, aşa că poate cineva va găsi totuşi utilă descrierea mea.
Despre Roma voi scrie, despre acele câteva zile care le-am petrecut în „cetatea eternă”, una din vacanţele organizate sută la sută de mine.
Înainte să povestesc pe unde am cutreierat şi ce anume am vizitat, vă spun că Roma e un oraş foarte organizat din punt de vedere turistic, liniile de metrou trec pe la mai toate atracţiile turistice, puncte de informare turistică se întâlnesc destul de des, aşa că în acest oraş cu siguranţă nu vă rătăciţi.
Mi-am luat abonament la metrou şi am dat startul cu Staţia Ottaviano. În apropiere se află Vaticanul, aşa hotărâsem să încep traseul, cu acest obiectiv turistic.
Am trecut de toate controalele de securitate şi abia aşteptam să mă văd în interiorul bisericii San Pietro.
Cea mai mare biserică, aici încap 60 000 de oameni, inima romano-catolicismului, punctul de plecare în pelerinaje. Biserica îşi datorează legitimitatea spirituală apostolului Pavel, primului Papă, despre care se crede că a fost îngropat nu departe de biserică.
Totul este la superlativ, totul impresionează, cavourile sobre, cascadele de marmură, decoraţiunile baroce. Este ernorm naosul, domul. Domul a fost proiectat de Michelangelo, iar dacă urcaţi sus, veţi avea parte de privelişti incredibile spre Vatican şi Roma- Cetatea Eternă. Eu am petrecut aici o jumătate de zi, contemplând altarul papal, baldachinul, apoi o scurtă vizită în muzeele Vaticanului şi spre final am urcat pe Dom.
După Vatican, m-am mai primblat un pic în apropiere de Castelul Sant Angelo
şi cu metroul am mers spre o nouă destinaţie Piazza del Popolo, pentru o vizită scurtă la Santa Maria dei Miracoli şi Santa Maria in Montesanto.
Următoare destinaţie Piaţa Spagna, am urcat pe scări până la biserica Trinità dei Monti.
La întoarcere am luat-o pe străduţa Corso până am ajuns la Fontana di Trevi. Toată zona este aglomerată cu turişti, cu cafenele şi magazine de firmă. Actuala Fântână “Fontana di Trevi” a fost construită în anii 1732-1762 pentru Papa Clement XII. Fontana este aşezată de-a lungul unui întreg perete al palatului Poli.
A doua zi de dimineaţă am coborât la staţia Colosseum.
Cea mai mare construcţie romană care a supraveţuit. Iar aici în apropiere vă trebuie din nou o jumate de zi, să treceţi prin Forumul Roman şi vestigiile rămase din perioada antică. Este o zonă vastă plină cu construcţii-rămăşiţe din perioada antică, apoi am mers mai departe spre Piazza Veneţia, am găsit în apropiere Columna lui Traian, mărturie a războaielor romano-dacice şi un alt obiectiv mai nou, Monumentul lui Victor Emanuel al II-lea. Pe Dealul Capitoliului, inima vechii Rome, sunt mai multe muzee cunoscute ca Musei Capitolini.
Din Piaţa Veneţia, prin străduţe înguste şi întortocheate am ajuns la Panteon. Împăratul Hadrian a finalizat Panteonul în anul 128, starea de conservare s-a datorat şi faptului că din anul 609 funcţionează ca o biserică creştină.
Cupola Panteonului este o capodoperă a ingineriei romane, încă mai mare decât cea a Basilicii Sfântului Petru, a fost până în anul 1960 cea mai mare boltă, fără susţinere, din lume.
De la Panteon până în Piaţa Navona, o nouă primblare pe străduţe înguste şi pline de gelaterii şi restaurante elegante. Cele mai remarcabile monumente din acestă piaţă sunt Fontana del Moro şi Fontana dei Quattro Fiumi, ambele creaţii a lui Bernini.
Următoarea zi am mers la biserica San Giovanni in Laterano. San Giovanni este Catedrala cetăţii eterne. Construită în anul 314 de Constantin, primul împărat creştin. Este o enormitate de construcţie, interiorul fiind refăcut în anii 1650 de Borromini, în stil baroc, după numeroase incendii, care a afectat-o de-a lungul timpului.
În scuarul bisericii este amplasată şi Scala Santa, renumita scara sfântă din Palatul lui Pilat din Pont din Ierusalim, legenda spune că pe acea scară a trecut şi Hristos în timpul patimilor. Scara a fost adusă la Roma din Iersualim în anul 326.
Eu am trecut-o în genunchi, 28 de trepte de marmură, aşa fac toţi turiştii ajunşi acolo, iar pe trepe se văd picături de sânge, legenda spune că sunt din perioada patimilor lui Isus.
Iar spre final de zi am dat o fugă în Lido/Ostia să văd şi marea. Ce-i drept am găsit o mare tulbure şi agitată.
De fapt, am vizitat mult mai multe obiective turistice, a fost una dintre cele mai pline vacanţe care le-am avut şi sper să o repet în timpul apropiat.
