Săptămâna aceasta am tot ținut cu drumurile. Am fost la Orheiul Vechi și Muzeul A. Donici, am cutreierat Chișinăul, într-o altă zi pe la Mănăstirea Curchi (despre care voi mai povesti), iar astăzi am petrecut ziua la ferma de struți din satul Bardar și am continuat drumul până la Hâncești.
Ferma de struți din Bardar, sau zooclub.md, așa cum îi veți găsi online, se află pe traseul Chișinău-Hâncești, în apropiere de satul Bardar, la o distanță de 2 km de satul propriu-zis. Orientați-vă după indicator :). Am ajuns la destinație rapid, am cumpărat mere și morcov gata feliate, de la ei de la recepție, apoi am mers confom recomandărilor. Am găsit ponei, păuni, fazani, lebede negre, găinușe de tot felul, purceluși, berbecuți și oițe, alpaca și desigur struți. Am hrănit animăluțele, ne-am fotografiat, am mângâiat niște căprițe alintate, iar la final fetița mea a făcut și echitație. Au acest serviciu, 20 lei-un rond, minim 5 ronduri. Chiar recomand, sincer aș mai merge, nu-i atmosfera tristă de la grădina zoo, m-am simțit ca într-o curte de la țară. Fata mea, la fel, foarte și foarte încântată.
Am continuat în direcția Complexului arhitectural Manuc Bei.
Dacă doriți, citiți toată istoria aici. Deoarece eram cu Ancuța mea, desigur, partea istorică am omis-o din start. Oricum i-am povestit câte ceva, despre destinația unui Castel de Vânătoare, cum era organizată viața unui boier, unde erau beciurile și dependințele. La final am intrat în Palatul recent renovat. Interiorul nu m-a impresionat, prea opulent, sper că au avut niște surse istorice când l-au amenajat. Fetița mea s-a distrat de minune, era fermecată să se privească la infinit în reflecția oglinzilor. În unele saloane oglinzile sunt instalate unele în fața altora. Trecerea prin tunel la fel i-a plăcut, de altfel printre puținul lucru cu adevărat autentic de la Palat. Tunelul lega clădirea principală cu cel al lucrătorilor și bucătăriei. Probabil și un refugiu pentru Manuc Bey.
Noi am fost în zi de vineri, spre surprinderea noastră, peste tot erau turiști. Cu ceva timp în urmă, fie găseam porți încuiate, fie pe poartă erau niște fițuici cu numerele de telefoane, nici nu voiam să sunăm, că ne simțeam îndatorați, că deranjăm. Acum însă, peste tot recepții, taxă de intrare, cec. S-au schimbat spre bine lucrurile în acest domeniu.
Am mai scris despre Conacul lui Manuc Bei, pe vremea când se știa puțin de el. A fost pe atunci unul dintre cele mai citite articole.
Rubrică susţinută de magazinul online www.comenzi.md