“Tot ce este acum la Castel Mimi nu puteau fi făcute de un singur om, toate sunt făcute în familie ”. Un altfel de interviu cu Cristina Frolov, Managing Director Castel Mimi

Cristina Frolov, director Castel Mimi, ne-a oferit detalii interesante despre copilăria sa, despre bucatele care i le pregătea bunica, amintiri din anii de studenție dar și activitatea de zi cu zi la Castel Mimi.

travelblog.md: Doamna Frolov, vă mulțumesc pentru acest interviu. Presupun că sunteți prinsă în foarte multe activități și apreciez că ați găsit timp liber să răspundeți la întrebări. Am urmărit emisiuni și interviuri cu d-voastră, virtual vă cunosc activitatea curentă, dar totuși suntem în ajun de sărbători, vroiam să întreb de ce anume vă aduceți aminte din copilărie? Cum erau sărbătorile în familie?

Cristina Frolov. Poza Facebook.
Cristina Frolov

Cristina Frolov: Dacă e să vorbim de Revelion atunci foarte des mergeam în România, la ski, pe când Crăciunul era desigur în familie. Uneori mergeam cu verișorii mei mai mari prin sat, cu colindul, dar oricum foarte rar, fiindcă deja aceste tradiții se cam pierduse.

Știu că ați avut o bunică, bucătar-șef, ce vă pregătea de sărbători? Ce gust îl mai rețineți și acum? Aveți ceva din acele rețete din copilărie care le-ați inclus în meniu la Castel Mimi?

Îmi place foarte mult întrebarea, fiindcă îmi amintește de niște momente foarte plăcute. Bunica din partea mamei, care cu bucurie spun că este cu noi, a făcut studii de bucătar, adică ne făcea de toate ca la carte. Rețete învățate. Diferite copturi, torturi, pârjoale în ou. De exemplu, de stroganoff știam din copilărie, ce fel de mâncare este și cum se prepară. În schimb, bunica din partea tatălui se trăgea din negustori polonezi, iar bunelul se trăgea din neam de greci. Numele meu este Trofim, vine de la cuvântul trofima, care în greacă înseamnă mâncare. Cum spuneam bunica se trăgea dintr-o familie de polonezi și gătea des bucate specifice poloneze. La ea mâncam chișcă umplută cu carne și cartofi tăiați cubulețe, niște feluri de bucate obișnuite pentru sudul Poloniei.

Acum, multe lucruri am preluat și în meniul oferit la Castel, avem pateul casei care este după o rețetă a bunicii mele. Și multe sosuri, afumături, cărnuri care sunt preparate după rețetele bunicii mele din partea mamei. Am încercăt mult să găsim tot ce este de-ale familiei și să le includem în meniu. Desigur că nu a fost îndeajuns, am mai adăugat și alte rețete tradiționale. De exemplu, facem babă neagră, suntem primii care am întrodus în meniu baba neagră. Am stilizat-o un pic, după gusturile actuale, o servim cu sos de vanilie sau prune în vin.  Vreau să zic că vine la noi multă lume și sunt impresionați de meniul actual de la Castel Mimi. Recent a fost un proprietar de restaurant din Franța, al cărui restaurant e considerat unul dintre cele mai bune din lume, a gustat din toate rețetele noastre, și kavurma, și babă neagră și sarmale cu amestec de crupe, mule moldovenești și ne-a lăudat bucătăria.

Citeam într-un alt interviu, că de mică ați tot fost la servici, la părinți și vă erau cunoscute toate colțurile vinăriei. Ce vă impresiona? Cum vedeau ochii de copil toată această mașinărie, construcție?

Când eram mică, era altfel desigur. În primul rând inestetic, nici nu se compară cu ce este acum. Castelul propriu-zis, era un depozit unde se aduna tot și de toate. Lucruri care nici nu vroiau să le arunce dar parcă nici nu trebuia la nimeni. Am găsit multe în acel depozit, chiar și biroul lui Mimi era pe undeva acolo aruncat. Fotografii și multe mărunțișuri. Noi, din 2009, am început să descoperim pas cu pas istoria Castelului. Cât eram eu mică, mă impresiona mai degrabă toate cisternele de acolo, a fost o perioadă când vinăria lucra la capacitate maximă.

Ați făcut o facultate la București, de altfel și eu sunt absolventă de ASE București, cine v-a îndrumat în alegerea facultății? Vă mai aduceți aminte de primele zile de stdenție?

Nici nu pot să zic exact, părinții erau împotrivă să merg la București. Nici nu-mi mai aduc aminte motivul. Dar vroiam să încerc totuși altceva, deoarece făcusem un an de facultate la Chișinău și știam cum e facultatea aici. Am avut pe atunci cu părinții o înțelegere, dacă aveam rezultate bune în primul semestru, continui. Și am continuat desigur.

Cum vi se părea viața la București comparativ cu tot ce se întâmpla la Chișinău?

Mi-a plăcut orașul foarte mult din start. Îmi este foarte apropiat, chiar pot să zic că iubesc acest oraș. Bucureștiul avea și are viață intelectuală, care din păcate în Chișinău nu prea este. De exemplu studenții în Chișinău vorbeau mult despre telefoane și mașini, la București vorbeam despre cărți, piese de teatru. Cu colegii mei mereu făceam planuri la care teatru, la care spectacol să mergem, la ce festival să ajungem. Eram într-un mediu cu o sursă continuă de cultură, care din păcate în Moldova nu o aveam. Aș zice că în Chișinău, abia acum începe un pic gustul pentru frumos și cultură. Noi la Castel Mimi organizăm evenimente culturale și e greu să atragi oamenii să vină la un festival de jazz, lăutăresc sau colinde, e chiar greu să-i convingi că merită să achiți un bilet și să faci un drum până la noi.

Cât am fost și eu studentă în România, aveam noi studenții un obicei să mergem la munte. Ați vizitat țara, studentă fiind? Pe unde ați fost? Aveați mulți prieteni?

Noi eram un grup restrâns de prieteni, cu care de altfel și acum ținem legătura. Am avut norocul să întâlnesc oameni valoroși. Erau mulți care veneau din familii de intelectuali și aveam o viață socială un pic mai diferită, consider că petreceam timpul chiar destul de calitativ.

Ați lucrat apoi la o tipografie, unde ați acumulat cunoștințe de design. Apoi management și limba engleză. Presupun că ați venit cu un suflu nou în compania părinților? Cum a fost prima perioadă la vinărie?

Am avut și am noroc de părinți care ne-au lăsat să ne expunem, noi cu fratele de mici ne impuneam părerea. Părinții ne lăsau să ne manifestăm, chiar dacă de multe ori făceam și greșeli. Ne-au lăsat să creștem, să înflorim, să învățăm din greșelile noastre, ne-au ghidat unde să mergem. Datorită faptului că ei sunt deschiși față de noi, multe lucruri frumoase s-au întâmplat. Că doar există familii unde copiii sunt stinși din cauza părerilor părinților, care sunt impuse copiilor într-un mod foarte insistent. La noi a fost un pic altfel, părinții de fiecare dată ne spuneau că noi trebuie să venim cu idei noi. Și de fiecare dată sunt lângă noi. Tot ce facem acum nu poate fi făcut de un singur om, totul facem în familie. Dacă ne asumăm un risc atunci este un risc comun și la fel reușita și succesul este împărțit. 

Că totuși scriu pentru un blog de turism, la ce vinării din lumea ați fost și v-a plăcut mult? Și ce țară are acest business foarte bine pus la punct? Ce bune practici ați importat la Vinăria Mimi?

Să nu mergem tare, tare departe-Franța este Mecca turismului vinicol. Pe practica de acolo ne-am bazat cel mai mult. Dar iată designerul nostru în schimb este italian, Arnaldo Tranti, cu o experiență foarte mare. Dar iarăși, chiar dacă vedem ceva în străinătate, nu putem și nu vrem să facem copy/paste la noi, totul este conform proiectului și expertizei specialiștilor cu care lucrăm. Ne-am axat în primul rând pe concept, valorile care le promovăm, calitatea vinului. Într-un cuvânt ne-am inspirat de la francezi mai degrabă cum funcționează procesele la o vinărie.

Noi oricum știm ce ne-am propus, lucrăm mult și deja avem anumite merite, care de altfel o spunem nu doar noi. Francezii sunt foarte buni pe partea de marketing, sunt disciplinați în industria vinului și pe alocuri chiar rigizi.

Moldova nu are atracțiile turistice ale Franței, nu avem Tour Eiffel și de asta responsabilitatea tuturor din industria vinicolă e să furnizăm niște servicii atât de bune, încât să compensăm lipsa infrastructurii și a atracțiilor turistice majore.

Castel Mimi este considerat unul dintre cele mai frumoase castele din lume, ați dat țării un produs și o atracție turistică cu un potențial enorm. Cum a influențat toate aceste activități localnicii din Bulboaca? Cum se resimte totul la nivel local?

La început desigur localnicii nu înțelegeau cât de mult îi va influența. Aș zice că acest Castel influențează chiar oamenii din regiune, nu doar din sat. Ca o paranteză, în recenta emisiune „Ждем в гости” с Зурабом Двали, autorul a menționat că Castel Mimi este o carte de vizită pentru Moldova. Desigur că toate aceste influențeză local, regiunea devine un punct strategic. Sunt câteva mii de oameni care ne vizitează lunar. Deci este o oportunitate și pentru restul localnicilor. Mai ales ai producătorilor locali, fermierii. Avem niște parteneri, care au crescut datorită comenzilor regulate, care le facem la ei. Pot spune că, pentru o parte din companiile mici, le-am schimbat și direcția de afaceri, am dat comandă de un anumit produs, în urma căruia respectiva companie a dezvoltat o altă nișă. Oricum efectul mai major se va vedea în câțiva ani.

Dacă ar fi o minune și ați vorbi cu Constantin Mimi, ce l-ați întreba? Ce curiozitate aveți din istoria Catelului Mimi dar care încă nu o cunoașteți?

Nu mi-am pus întrebarea asta niciodată, dar i-aș spune lui Constantin Mimi doar mulțumesc. Tot ce știu despre istoria castelului până acum este atât de frumos că nu vreau să aflu mai mult. Și poate l-aș întreba dacă-i place cum a fost refăcut Castelul.

Mulțumesc mult doamna Frolov pentru aceste detalii interesante din viața d-voastră dar și tot ce înseamnă Castel Mimi.

*Pentru excursii la Castel Mimi accesați aici

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *