Să fi avut vreo 14-15 ani, îmi aduc aminte bine ziua aia, eram la piața de la Baiducova (Bălți), când am auzit vorbindu-se despre Antalya. Una dintre vânzătoare povestea înflăcărată ce vacanță superbă a avut. Eu știam că-i undeva în Turcia și mi se părea ceva de neatins, un vis măreț, să merg la mare anume acolo. Pe atunci și Zatoca era un lux.
Ei bine, au trecut ani și ani. Avem acces liber la tot, drept de circulație, bilete relativ ieftine, dar cel mai important acces la informație.
Poți merge unde vrei și când vrei, începând cu Madeira și terminând cu Bali, într-un cuvânt toată lumea este a noastră. În acest amalgam de destinații am observat o tendință de miștocăreală față de cei care se odihnesc în Turcia sau în Bulgaria. Odihna în Turcia a ajuns să fie subiect ironizat și motiv de batjocură pe rețelele de socializare. Aproape că ți se face rușine, să vociferezi, că ai petrecut vacanța în Antalya.
De acord, ai noștri nu întodtdeauna sunt cei mai plăcuți călători, sunt uneori mitocani și bădărani. Dar dacă omul este așa educat, atunci e așa peste tot, nu-l mai schimbi…
Haideți totuși să vedem un pic partea luminoasă a lucrurilor. 20 de mii merg în Grecia, 50 de mii merg în Bulgaria și 80 de mii de turiști merg în Turcia. Lasă, lasă, poate câteva mii au făcut șmecherii și și-au luat vacanțe, dar restul? Restul au muncit, au economist anume să meargă cu toată familia împreună. Până în ’90, sigur, nici nu era de închipuit așa mod de viață.
Așa că, cei care au făcut pasul acesta, au dat niște bani pentru o vacanță la all inclusive, mâine-poimâne o să-i vină cheful să facă o vizită la Madame Tussauds. Sunt etape și etape în viața asta, important să fie ascendente.
Vezi și: