Au trecut 3 săptămâni de la hike-ul nostru pe vârful Moldoveanu, însă dorul de munte, libertate, frumos și neprevăzut nu s-a retras pentru nicio clipă. Atunci am fost la câțiva neînsemnați 3 km de la unul dintre cele mai frumoase drumuri din lume – Transfăgărășanul – sau cardiograma României, care relatează istoria unei inimi zbuciumate și exaltate în pasiune. Am ținut neapărat să-l descoperim și să facem un traseu montan de la Lacul Bâlea. Drumul până la destinația noastră principală a fost lung, iar noi am reușit să vizităm în regim de urgență câteva obiective turistice:
- Lacul Roșu, unde am mâncat înghețată din levănțică
- Lacul Sfânta Ana cu capela închisă și cu apă perfectă pentru scăldat
Mănăstirea „Brâncoveanu” din Sâmbăta de Sus cu o deosebită atmosferă și un târg foarte simpatic de obiecte de artizanat
Când am ajuns să ridicăm Transfăgărășanul se lăsa amurgul. În plus, careva momente tehnice ne-au forțat să ne oprim după câteva curbe. Am desfăcut corturile pe o insuliță lipită de marginea drumului. Mai târziu am aflat că de acolo se deschide o priveliște frumoasă spre Valea Doamnei, pe care însă nu am admirat-o în primul rând din cauza nopții care se lăsa, iar în al doilea – din cauza plecării grăbite de dimineață.
Nu am fost cazați singuri, vecinii noștri au fost o familie de apicultori care practică turismul cu albine :). Stupii au fost transportați în această zonă pentru polenizare. Îndrăznesc să presupun că produsul obținul se va numi miere transfăgărășană. Dacă mai prindeți să-i vedeți vara aceasta, transmiteți salutări!
Noaptea a fost caldă, iar cerul înstelat – așa cum nu îl mai vezi la oraș. Dimineața am continuat urcarea pe Transfăgărășan. La fiecare oprire pentru a face poze simțeam cum răcoarea montană ne brăzdează cu energie și bucurie de viață.
Ajunși în preajma lacului Bâlea am găsit o oază de soare, am improvizat un mic dejun, ne-am încălțat în bocanci de munte, am mai luat ceva provizii din piețișoară (covrigi și brânză) pentru următoarele zile. Planificasem să mergem pe vârful Negoiu și acum ne rămăsese să conturăm traseul. Grație sfaturilor pe care le-am tot primit pe parcursul ascensiunii, am realizat următorul traseu: Bâlea Lac (2034m) – Șaua Păltinului – Șaua Doamnei – Vârful Lăițel (2390m) – Lacul Călțun (2147m) – Strunga Dracului (urcare) – Vârful Negoiu (2535m) – Strunga Doamnei (coborâre) – Lacul Călțun – Vâtful Lăițel – Șaua Doamnei – Șaua Caprei – Lacul Capra (2230m) – Bâlea Lac.
Pentru a nu omite cireașa din istorioara noastră trebuie să menționez că de data asta eram proprii noștri ghizi și nu am prea stat să analizăm care vor fi cărările pe care le vom străbate în cele 2 zile – fapt deloc recomandabil, – însă aveam cort, saci de dormit, provizii, 3 litri de apă, prognoză meteo cu timp frumos și lipsa oricărui tip de frică (de urși, oameni răi, etc.). Am mers în două și, so far, e cea mai bună experiență pe care am avut-o la munte. Și acest sentiment de libertate, dar totodată și responsabilitate, curiozitate și încredere în forțele proprii, în propria intuiție – acest feeling că ești o parte a Planetei și poți să o atingi, că vă tratați de la egal la egal – este deosebit, foarte prețios și incomparabil.
Așadar, Ziua 1 – Bâlea Lac – vârful Negoiu – Lacul Călțun (camping) de la 10:00 până la 18:00
Am lăsat stațiunea turistică Bâlea în urma noastră pentru a descoperi că tot ce urmează ne va impresiona mult mai tare decât ne-am fi așteptat. Cinci ore de plimbare care ne despărțeau acum de vârful Moldoveanu aduceau cu totul alte deschideri și vederi. Deci, nu am avut niciun moment în care să spunem: „Vai, ce mult se aseamănă această vale cu cea pe care o văzusem pe traseul de acum 3 săptămâni!”. Totul era diferit: mai grandios, mai frumos, mai … pur și simplu, unic. Toate popasurile noastre pentru lunch erau adevărate clipe de fericire. Fluxul de drumeți-muntomani era, sa-i zic, moderat. Întreg spațiul ne aparținea. Mă tem că odată oamenii își vor propune să populeze muntele și atunci vom fi privați de acest privilegiu de evadare din agitația deșartă a locului în care trăim și a sufletului care, de multe ori, din greu răzbate la inimile noastre.
Bucurie pe vârful Lăițel
Lacul Călțun și vârful Negoiu pe fundal. Părea că vom ajunge mai repede, dar nu a fost așa. Vale – deal, vale – deal, porțiuni periculoase – ne-am tras sufletul până am dat de refugiu.
N-am stat să pierdem mult timp. În întâmpinare veneau drumeți cam … obosiți de tot și am zis că-i bine să nu mai avem rucsacurile în spate. Am lăsat toate greutățile (la propriu și figurat) în refugiu, am pozat la azuriul Călțun și am străbătut mulțimea de stânci pâna a da de Strunga Dracului. Ne așteptam la o ascensiune foarte solicitantă.
Așa arată Marea Adriatică? 🙂
Spre marea mea nenorocire scăldatul în lac este interzis. Acesta este unica sursă de apă potabilă pentru salvamontiști, care își au sediul chiar pe malul lacului.
Altă perspectivă asupra lacului Călțun.
Accesul în Strunga Dracului este interzisă din cauza pericolului căderii de stânci. O doză adițională de adrenalină pentru aventurieri este asigurată de porțiunile periculoase cu lanț rupt. Dar poate fi ăsta un impediment plauzibil pentru două fete sănătoase?! Mai ales când un grup de bărbăți opriți lângă indicatorul cu atenționare decide să vă urmeze… Urcarea a fost faină și fără nicio zgârâietură. Coborârea pe același traseu, desigur, chiar nu este recomandată.
A mai rămas puțin până la Negoiu.
Totuși ne-am epuizat puțin.
Am tras un pui de somn. Am recăpătat energie pentru aceste plictisitoare poze cu sărituri 🙂
Traseul spre Strunga Doamnei, mai lung, ne-a bucurat cu noi deschideri.
Cu resursele energetice rămase în stoc ne-am bucurat de iarnă, am desfăcut cortul și am așteptat să vedem încă o dată cerul țesut cu cristale stelare de diferite mărimi, pe care, din păcate aparatul meu foto nu le poate vedea. Filmulețele cu cerul înstelat din Tanzania sau perseidele la Bâlea, chiar dacă și sunt prelucrate, redau o imagine maxim apropiată de realitate.
În refugiu (partea stânga, jos), spre marea noastră mirare și bucurie este energie electrică și posibilitate de a reîncărca bateriile. Refugiul a fost construit în 2014, fiind în totalitate ecologic; poate adăposti până la 22 de turiști, dispune de panouri solare și se află la cea mai mare altitudine din Europa. Dimineața zilei următoare a fost însorită și cam lenoasă. Am mers la lac pentru a ne trezi definitiv, ne-am făcut bagajele fără grabă, am luat micul dejun sub razele solare, ne-am dat cu cremă de protecție (!) pe unde a fost posibil și am pornit la drum la orele 9:00.
Ziua 2: Lacul Călțun – Vârful Lăițel – odihnă – Șaua Caprei – Lacul Capra – Bâlea Lac (camping) de la 09:00 până la 16:30. Chiar dacă am repetat același traseu, am reușit să-l complicăm, deviind de la marcaje. Lăsam în urmă vederi minunate și am reușit să găsim și un logo pentru excursiile noastre în România – 5 la număr.
Iata și logo-ul:
Alte unghiuri, alte detalii:
Multașteptata pauză și puțină distracție:
Totul s-a rezumat la 40 – 45 minute, după care am pornit prin Șaua Caprei spre lacul cu aceeași denumire. Am privit Transfăgărășanul de sus, apoi am coborât în vale spre un lac, care s-a dovedit a fi nu cel al Caprei. 
Ce aș spune despre creațiile din poza de mai jos? Desăvârșire și farmec.
Presupusul lac Capra. Denumirea reală nu a fost identificată. Testat, scăldat.
Am aflat că totuși nu am ajuns la lacul care trebuie. Am urmat marcajele spre lac, ocolind creasta, vârful Văiuga și vârful Capra, fapt pe care l-am regretat mai târziu. Există dovezi că anume de pe creastă am prinde Transfăgărășanul și împrejurimile în toată splendoarea și măreția.
Adevăratul lac Capra pe fundal:
Și coborârea spre Bâlea:
Seara am petrecut-o odihnindu-ne mușchii pe stâncile calde. Am organizat o cină copioasă cu tot ce s-a putut: bulz, porumb, cozonac secuiesc, limonadă.
Dimineața a trecut foarte operativ. Pentru că ne-am campat vis-a-vis de Bâlea, fără nicio taxă, am strâns ce era de strâns și am pășind zâmbind către o nouă provorare : autostopul. Drumul de la Bâlea până la Brașov l-am parcurs cu 3 autoturisme de ocazie. Datorită acestei experiențe am văzut Bâlea cascadă, am aflat despre sistemul de salubritate și reciclarea PET-urilor din județul Sibiu, am ascultat manele (dintre care una chiar mi-a plăcut) și am ajuns sănătoase în orașul Brașov.
Canicula nu era prielnică pentru plimbări și am decis să petrecem timpul în următorul mod:
Concluzii nu vor fi. Doar un reminder: avem 5 zile libere începând cu 27 august, și în condițiile în care unele evenimente au fost anulate, ar fi indicat să le petreceți frumos! Vara 2015 se apropie de sfârșit. O escapadă pe litoral? 😉