Vedeţi mai jos primul meu articol scris pentru revista www.pentruea.md.
Probabil vă gândiţi că nu-i mare treabă, dar pentru mine această colaborarea e chiar distractivă, plus că mă ajută să păşesc pe un tărâm necunoscut mie. Job-ul meu zi de zi este marketing, aşa că nu strică un pic de culoare….
In primul articol evident că m-am prezentat aşa cum stă bine unei doamne :), dar am scris şi impresiile mele dintr-un loc mistic, savurat incomplet, din simplul motiv că nu sunt bărbat :).
Deci “Ce poate vedea o femeie pe Athos, acolo unde ele nu au acces”
****
Toate locurile din lumea asta au o istorie şi ceva de povestit şi trebuie cât de mult posibil vizitate, fie că se află la doi paşi de casă sau la sute de kilometri. Peste ani, numai amintirile sunt cele care rămân. Începem o nouă serie de articole despre călătorii, sursa fiind un blog optimist și o împătimită de călătorii, Viorica Ataman.
Tot drumul durează cam trei ore, vaporul se deplasează cu viteză mică, până toţi ghizii reuşesc să-şi spună textul (informaţia era în română, rusă, engleză, greacă, sârbă). Vaporul, care are la bord femei, nu se apropie de ţărm mai aproape de 500 de metri, aşa sunt regulile pentru Athos, aşa că tot ce se poate de văzut şi fotografiat este de la distanţă.
Ghidul ne-a povestit istoria muntelui Athos, cum e organizată viaţa statului monahal, am aflat că sunt 20 de mănăstiri mari şi 12 schituri, cu o populaţie de peste 1500 de călugări. Numărul mănăstirilor nu poate fi schimbat, lucru foarte curios. Curios și felul de organizare și conducere a statului monahal… pentru cei care vor avea ocazia, las detaliile să le asculte live.
Programul excursiei cuprinde însă vizitarea de la distanţă, doar a șapte mănăstiri: Dochiaru, Xenofont (are câteva icoane încă de prin sec IX şi o bibliotecă bogată de peste 4 000 de cărţi tipărite şi peste 300 de manuscrise), Mănăstirea rusească (se impune prin măreţie şi bogăţie, ghizii ne-au informat că biserica Mănăstirii este decorată în interior din aur, are cel mai mare clopot de 13 tone şi mănăstirea deţine peste 20 000 de titluri de carte şi peste o mie de manuscrise), Xiropotamu, Simon Petras, Grigoriu, Dionisiu (fiecare din ele au arhitectură deosebită, dar mai ales colecţii mari de cărţi religioase şi manuscrise).
Este foarte interesant să asculţi povestea fiecărei mănăstiri în parte şi dacă mergeţi în Grecia undeva, prin apropiere, chiar vă recomand să faceţi această excursie. Vaporaşele spre Athos merg zilnic, ultimul fiind la 13:30.
Cele mai binevenite sunt, cred detalii practice, pentru cei care merg în pelerinaj pe Athos: femeile nu prea pot să vadă mare lucru, după cum spuneam, poţi doar să le vezi de la distanţă. În cel mai bun caz, e posibil să fie adusă pe vapor o icoană de pe muntele Athos, la care vă puteţi închina.
Bărbaţii însă pot ajunge chiar în interiorul mănăstirilor, cu obţinerea în prealabil a unui permis de şedere. Termenul de valabilitate a unui permis este de patru zile. Şederea în fiecare mănăstirea este doar de o zi, dar cu posibilitatea de prelungire a permisului respectiv. Pelerinii sunt cazaţi în chilii, informaţi inclusiv despre programul şi ordinea zilei.
Mănăstirile îşi deschid porţile la răsăritul soarelui şi le închid la asfinţitul soarelui. În fiecare mănăstire este un magazin, farmacie şi telefon public. Ţineţi minte că accesul la mănăstiri se face strict cu ajutorul navelor maritime de transport public! Şi o ultimă recomandare, dacă mergeţi cu copii aveţi grijă, mie vaporul mi-a părut puțin securizat şi, fiind deschis din toate părţile, bate vântul puternic, copiilor la sigur nu le va fi pe plac”.
Mai multe impresii găsiți pe www.travelblog.md.