Am început să fiu o cititoare împătimită de pe la 12 ani, tot de pe atunci, am început să cumpăr cărţi, iar astăzi biblioteca mea numără peste 3 000 de exemplare. Desigur, nu le-am citit pe toate, dar un bibliofil convins nu poate să renunţe la o carte, dacă şi-o doreşte foarte mult.
Am diverse istorioare legate de lecturi, dar сâteva merită toată atenţia. În anul 1 de facultate am citit o traducere în rusă a romanului semnat de Mitchell A. Wilson, „Живи с молнией”. Atât de tare m-a impresionat istoria unui tânăr fizician, că am mers imediat la Bucureşti, să mă înscriu la a doua facultate. Parcă mă văd pe pragurile de la Politehnica Bucureşti aşteptând verdictul. Până la urmă a fost unul negativ, exact din acel an nu se mai făcea admiterea în baza atestatului de şcoală generală, obligatoriu cereau bacalaureat. Cert este, că anume după lecturarea acelei cărţi, am simţit, că vreau să mai încerc şi altele, să acţionez.
Alte două situaţii s-au întâmplat relativ recent, cu vreo 3-4 ani în urmă.
„Puterea Magică a Gândului” semnată de David J. Schwartz. Încă din primele rânduri, autorul vorbeşte despre vârstă şi cât de des o invocăm, ca să facem sau să nu facem un anumit lucru. O persoană de 40 de ani începe să creadă, că e târziu să mai facă o facultate, e târziu să schimbe orientarea profesională, e târziu să înceapă o afacere, e târziu să aibă un bebe. Pe când, conform calculelor, la vârsta de 40 de ani avem doar 20 de ani activi lucraţi. Asta înseamnă, că suntem abia la mijlocul vieţii active, dacă considerăm, că la 60 de ani ne vom retrage (puţin probabil). Sper că aţi prins ideea, la 40 de ani este abia un mijloc de viaţă super activă, avem suficient timp, ca multe lucruri să le începem din nou şi din nou. De asta şi am decis să mai învăţ la universitate, fiindcă mai am o groază de timp în faţă şi la urma urmei, de ce nu.
Şi spre final, îmi aduc aminte de câteva sugestii reţinute de la Brian Tracy, Lorand Soares Szasz din cartea „Drumul tau catre succes: 12 pasi pentru a ajunge la viata pe care o visezi”. Autorii spun, că dacă vrei să faci ceva, dă 100% din tine, fă totul cât de bine poţi, fie că eşti bucătar, fie că eşti grădinar sau fie că eşti director general. Pur şi simplu te implici 100%. Eu mă ţin pe cât posibil de acest principiu, dacă nu-mi reuşeşte, mă simt de parcă m-aş trăda.
De final. Am citit recent cartea „Puterea obişnuinţei. De ce facem ceea ce facem în viaţă şi în afaceri de Charles Duhigg”. Perfectă pentru crearea anumitor obicee, în special vreau să implementez în învăţarea limbilor străine. La fel de bună să creezi noi obişnuinţe în sport, alimentaţie, studii etc. Zic eu, că sunt perfecte pentru vacanţă, atunci când se eliberează minte de anumite gânduri ca să facă loc pentru altele.