Când mă gândeam la Bruxelles vedeam instantaneu Piaţa Centrală a oraşului, adică Grand Place-ul, or mie oraşele medievale îmi plac mult şi, de aceea, am ales să-l vizitez. Prima impresie însă, nu prea a fost pe potriva aşteptărilor mele, în schimb, spre finalul sejurului nu mă lăsam dusă acasă. Hai că vă povestesc de ce.
Am ajuns în Bruxelles, cum era şi firesc, mi-am luat un abonament la metrou ca să stau liniştită trei zile, iar mai apoi să dau o fugă la Atomium. Aşa mi-au fost planurile şi aşa am şi făcut. Am coborât în staţia de metrou Heysel şi Molecula Gigant se află la doar câteva sute de metri. Am vrut să ajungem şi în parcul de alături, dar din păcate în acea perioadă nu era deschis. Zona este una periferică, în afară de Atomium, restul clădirilor sunt ordinare, nu neaparat impresionează.
Următoarea destinaţie-spre hotel, să ne lăsăm bagajele. Am ales un hotel foarte aproape de o staţie de metrou, să ne fie comodă călătoria. Hotelul Prestige, aproape de Grădina Botanică, dar şi de sediul la o serie de instituţii financiare. Anume aici, pe drept cuvânt, m-a dezamăgit oraşul… eu care nu am nicio afinitate faţă de Zgârie-Nori, oţel şi sticlă, tocmai asta am primit. Unde-i oraşul meu medieval?
Abia când am ajuns în Grand Place, mai nu am strigat: Da, Da acesta este! Asta căutam eu!
Piaţa centrală m-a lăsat fără cuvinte, aici aş fi stat zi şi noapte, măcar vreo două-trei zile să mă satur de privit. Fiecare clădire de aici este atât de miticulos lucrată şi atât de frumoasă, încât nu veţi găsi nicio poză pe internet să redea adevărata frumuseţe a locului. Piaţa este înconjurată de fostele case ale breslelor, adunate una lângă alta, decorate cu o mulţime de sculpturi.
Veţi găsi Hotel de Ville-primăria oraşului, Maison du Roi-clădirea găzduişte Muzeul Oraşului Bruxelles, Maison des Brasseurs, Maison des Ducs de Brabant, Maison des Boulangers-Casa Breslei Brutarilor este bogat ornamentată, plină de simboluri. Tot aici veţi găsi taverne, cafenele vechi dar şi multă, foarte multă ciocolată artizanală, homemade, handmade, ciocolată belgiană cu tradiţii.
În următoarele zile am luat harta în mână şi am hoinărit pe toate străzile centrale, de la Palatul Justiţiei, până la Palatul Regal, iar de acolo până spre grădina Botanica, tot numai pe jos am mers. Foarte aproape de Piaţa Centrală se află şi Mannekin Pis, sculptura aia mica care a ajuns un simbol al oraşului.
Veţi găsi o sumedenie de ciocolăţele, care îl înfăţişează pe băieţelul acesta obraznic, care urinează în faţa la atâta lume.
Mie însă mi-a plăcut cel mai mult Catedrala, se află foarte aproape de Gara Centrală și este una dintre cele mai frumoase catedrale pe care le-am văzut. A fost recent restaurată şi datează din 1225, s-a construit aproape 3 secole. În Catedrala Saint Michael şi Gudule puteţi admira un superb amvon baroc din sec XVII.
A treia zi am rezervat-o Parlamentului European. Până aici se poate de ajuns la fel cu trenul, coborâţi la gara Luxembourg. În piaţa Luxembourg ne-am încălzit cu un vin fiert şi apoi am luat-o spre curtea Parlamentului European.
Spre final, vreau să zic că am rămas extrem de impresionată de Gara Centrală, unica gară atât de curată şi îngrijită n-am mai văzut, mai curând seamănă cu un Mall, decât cu o gară de tren, unde mişună atâta lume diferită. Am descoperit Bruxelles-ul, la pas, pe jos .Chiar dacă am avut abonament la metrou, în cele câteva zile l-am străbătut în lung şi în lat, cunoşteam oraşul pe din afară, de parca locuiam acolo de-o viaţă.
