A venit timpul să scriu și despre ultima zi de Istanbul. Trei zile- a fost prea puțin, de-aș fi știut asta când mi-am cumpărat biletul, eh…
Pentru a treia zi am avut un program mai lejer, la fel am mers o groază pe jos dar nu au fost chiar așa de multe obiective turistice pe traseul ales.
De dimineața am urcat pe scări și prin străduțe înguste am ajuns la Turnul Galata. Turnul Galata are o înălțime de 62 metri, construit încă din anul 1348 de genovezi, parteneri la vremea respectivă cu comercianții bizantini.
A suferit de cutremure și incendii, a tot fost restaurat. Acum poți ajunge până în vârful turnului (cu liftul), de fapt pe o platformă de unde se deschid priveliști fascinante asupra Cornului de Aur. La ultimul nivel sunt deschise și două restaurante, la fel este un loc amenajat pentru fotografii de epocă, asta dacă vreți să vă îmbrăcați în haine de sultan. Costul biletului 25 de lire, pentru localnicii 15 lire, dacă vreți fotografii în haine otomane mai scoateți alte 15 lire.
După vizitarea Turnului Galata am coborât din nou spre podul Galata, foarte aproape de pod e capătul de linie al Tunelului. 1 Card cu 3 călătorii costă 10 lire. Vechiul metrou a fost construit de francezi încă din anul 1874, traseul are o lungime de 570 de metri și face legătura între Podul Galata și Cartierul Beyoğlu.
Călătoria a durat foarte puțin, în schimb am mers cu vechiul metrou, unul dintre cel mai vechi din lume.
Așa am ajuns pe strada Istiklal Caddesi.
Aici aveți două opțiuni, fie mergeți pe jos până în piața Taksim, fie cu 10 lire luați tramvaiul vechi.
Tramvaiul, inițial era tras de cai, din 1914 a fost trecut pe curent electric, acum este un simbol incontestabil al Cartierulu iBeyoğlu.
Eu am ales să merg pe jos, Istiklal Caddesi este plină de magazine de firmă, zeci și zeci de patiserii și restaurante, nelipsitele magazine cu dulciuri și kebaburi. O stradă unde își au sediile mai multe consulate, cea mai frumoasă clădire fiind a Consulatului Regal Suedez, care datează încă din 1757.
Tot în apropiere este Institutul Francez și Strada Franceză, aici veți găsi și cea mai mare catedrală catolică funcțională din oraș, Biserica Sfântului Anton din Padova.
Strada își are capătul în Piața Taksim, ați tot auzit probabil la TV de ea, locul unde se organizează în Istanbul diferite manifestații.
Piața Taksim este centrul Cartierului Beyoğlu, aproape în centrul Pieței se înalță Monumentul Independenței, înfățișindu-l pe Mustafa Kemal Atatürk.
Tot acest traseu l-am făcut până la amiază, planurile de mai departe erau să ajung în cartierul Fanar (Fener), dar din lipsă de timp, mi-am schimbat traseul, am ales să merg din nou în centrul vechi din apropierea Hagia Sophia să stau la o cafea și să memorez pentru mai mult timp acele clipe.
La întoarcere, spre aeroport am făcut același traseu, cu tramvaiul T1 Bağcılar- Kabataş, spre direcţia Bağcılar până la stația Zeytinburnu, de acolo metroul te duce direct la aeroport.
Cu nostalgie am scris acest articol cu impresii din ultima zi, am retrăit din nou momentele, am intuit că-mi va plăcea orașul dar, vorba aia, nici chiar așa.