Călător prin Moldova. De la Castelul MIMI la Casa-Muzeu Alexei Mateevici

Sâmbata în familia noastră este o zi de lucru obișnuită. De dimineață trebuie să-l ducem pe Andrei la lecțiile de informatică, iar noi ceilalți, ca de obicei, avem o listă lungă cu lucruri de făcut. Astăzi, sâmbăta, cum m-am văzut la Botanica, am luat-o înainte spre Anenii Noi.

Primul pe lista noastră a fost Castelul Mimi. Satul Bulboaca este foarte aproape de Anenii Noi și am decis să facem un popas. Iar Baba Neagră, desertul casei de la Castel, s-a potrivit perfect cu un espresso de draga dimineață. Povestea vinăriei începe în îndepărtatul 1893. Constantin Mimi, persoana căreia îi consacră actualii proprietari tot ce au acum, plantează atunci primii butași de viță-de-vie pe locul care urma să devină legendar peste ani. Moldova de astăzi îi datorează lui Constantin Mimi soiul de viță-de-vie Aligote, care a fost adus din Franța și promovat cu insistență de el. Începând cu 2011 Castelul trece printr-o etapă complexă de restaurare, ce a durat mai bine de 5 ani. În urmă acestor lucrări, edificiul și-a recăpătat splendoarea de acum un secol.

Mai departe am ținut drumul spre Căușeni, mai exact satul Zaim, voiam neaparat să ajungem la Casa-Muzeu Alexei Mateevici. Deși initial nu era deschis, de altfel sâmbăta nici nu au program, oricum unul din ghizi s-a apropiat și ne-a făcut un tur de nota 10. Am aflat astăzi o mulțime de lucuri despre casa care a aparținut familiei, despre exponatele din casă, despre biblioteca familiei, despre soarta părinților, fraților și familiei lui Mateevici. A fost o mare personalitate, erudit, preot în a 5 generație, pedagog prin chemare, poliglot, vorbea tocmai 12 limbi străine. Foarte multe lucruri curioase ne-a spus dna Julea, curatorul muzeului despre exponante, despre soarta lor până au ajuns să fie expuse în muzeu. Veți găsi acolo pământ adus de la bisericile unde Mateevici a ținut slujbe, veți găsi țărână de la mormintele scriitorilor și oamenilor de cultura care au trecut de nenumărate ori pe la acest muzeu. Probabil mai mult de o oră am stat la vorbă și doamna ghid foarte profesionist ne-a povestit despre omul Mateevici. Chiar recomand insistent să vizitați muzeul, ți se umple inima de emoții, de limba română, de cultură și drag de neam.

Satul Zaim este aproape de Căușeni, fie alegeți să mergeți spre Sălcuța, un alt sat frumos, fie faceți traseul nostru. Am mers la Căușeni să-i arăt fetei mele Biserica Adormirii Maicii Domnului. Părerea mea, că este unul dintre cel mai valoros edificiu arhitectural de pe teritoriul Republicii Moldova. Cândva am văzut biserica în toată splendoarea, acum este închisă la restaurare. Peste ani va fi o adevărata bijuterie arhitecturală, analog cu manăstirile pictate din Bucovina. Popasul a fost scurt, nu avea rost să stăm, din cauza gardului și peliculei de deasupra bisericii practic nu poate fi văzută nici de la depărtare.

În continuare am mers la Mănăstirea Marta și Maria. Fusesem cu ani în urmă, iar acum m-a impresionat amploarea construcțiilor pe care le-am văzut pe teritoriu. Se construiesc case cu 2-3-4 niveluri, diferite mărimi, piatră și marmură, că așa și n-am înțeles, de ce toată această opulență pentru un loc monahal. Chiar dacă e prevăzut pentru pelerinaj, oricum mi s-a părut extrem de opulent și prea multe spații de cazare, părea pe bună dreptate un adevărat resort. Ce-i drept că locul e frumos, e îngrijit, e plăcut ochiului, dar numai la Dumnezeu nu mă ducea gândul acolo. Prea totul era turistic.

Cam astea le-am reușit să le vizităm într-o zi de februarie. Pentu o zi de vară, am fi avut timp să ajungem și la Purcari, că oricum eram deja doar la 40 de km., ceea ce recomand să faceți. Noi, cum spuneam, de data asta nu am reușit.

Vezi și:

(Video) Cel mai autentic monument din Moldova se află la Căuşeni