Scriu această postare, să mi-o citesc tot eu peste ani, să-mi aduc aminte ce făceam în 2023. Pe online viața multora e roz bombon, deși sunt conștientă că atât la noi, cât și la restul lumii e cu bune și cu rele. N-am aprecia momentele vesele, dacă n-ar fi și cele triste. În postare nu voi aminti supărările, le las să se ducă cu anul care trece, voi spune despre câteva lucruri pe care le-am făcut în acest an cu o mare plăcere.
În ultima perioadă, de la pandemie încoace, sunt înscrisă la mai multe programe de studii. Chiar multe. Nu le pot face pe toate bine, dar știu sigur că atunci când mă apuc responsabil de ele, păi atunci le fac ușor. Îmi place enorm să aflu ceva nou, am un soi de curiozitate gnoseologică înnăscută.
Sper să reușesc să închei cu bine programul de masterat de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Zic sper, fiindcă e foarte mult de lucru, e un program cu frecvență la zi, trebuie să merg la Iași, după caz. Deși, sunt un pic speriată de teza de masterat, pe care trebuie să o scriu curând, dar anume la acest masterat am cunoscut-o pe dna profesoară Vraciu, de la catedra de slavistică, datorită căreia anul viitor mă voi înscrie neaparat și la un program de cultură şi literatură slavă. Îmi fac și acest hatâr și poate mă liniștesc… Deja sunt anul III la Facultatea de Istorie de la Universitatea din București, a rămas doar un hop și va trebui susținută teza de licență. Încă nici nu prea știu ce temă să-mi aleg, fluctuez spre mai multe subiecte care-mi plac.
Vă mai spun că marți seara târziu și duminică seara târziu fac online ebraica la Centrul de Studii Ebraice din Kiev, iar vineri seara mă văd cu profesoara de persană, duminica la amiază cu profesoara de mongolă, toate studiile sunt organizate de Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. Întrebarea firească, la ce mi-ar trebui? În primul rând să comunic cu oameni versați în niște domenii necunoscute și neobișnuite, o fac pentru mine. Îmi aduc aminte, când eram elevă, duminica învățam cuvinte noi în franceză, asta era un soi de distracție, se vede că apucăturile din copilărie mi-au rămas și acum, la 40+. În acest caz, scopul nu este să vorbesc în aceste limbi, dar să le pot desluși scrierea, mărturiseam și cu alte ocazii că sunt pasionată de lingvistică (fonetică etc).
Că tot vorbeam de scriere, am început un curs nou, dar e atât de dificil, încât nu mai știu dacă o scot la capăt, e vorba de un curs de la Universitatea Națională și Capodistriană din Atena. Sunt și alte lucruri minunate în materie de studii pe care le fac, dar voi povesti despre ele abia când le voi încheia, nu de alta, dar posibil să mai renunț la o parte și, atunci, nu-și are rostul să le înșir pe toate.
N-am scris de mult timp despre călătoriile locale, dar spun cu mâna pe inimă, că prin Moldova încă călătoresc, nu atât de des, duminicile sunt ocupate, doar atât cât îmi permite o zi de sâmbătă.
Referitor la străinătățuri, în această toamnă am fost cu Ancuţa mea în Veneția, la Lido, apoi în Germania, la Memmingen, Munchen, Neuschwanstein. Atât, dar atât de mult mi-a plăcut în Memmingen, de parcă aș fi fost de-a locului, de parcă am revenit acasă după un drum lung. Nu pot să explic ce legătură misterioasă s-a creat cu acel loc, dar dacă aș avea o putere, aș zbura imediat întru acolo. Am căutat recent bilete ieftine pentru o nouă călătorie în Memmingen, n-am găsit nimic pe plac, am găsit însă la Roma și în Cipru. De altfel, unde și vom pleca cu domnița mea în luna februarie și în martie. Posibil despre călătoriile din Germania și Italia să fac niște articole separate, aş avea nişte sfaturi utile.
Ce să mai spun? Despre studii nu vă mai plictisesc, că e mult de povestit, despre călătorii voi mai scrie pe blog, despre serviciul meu n-am amintit iată nimic. Am făcut 20 de ani de stagiu în compania Trigor AVD, în toamna aceasta, o jumătate de viață de om adult a rămas pe Otovasca 17, am un soi de nostalgie amestecată cu mai multe sentimente: satisfacții, regrete. De regrete tac, de satisfacții am să spun, anul acesta ne-am certificat ISO, unde m-am implicat activ și am fost atât de fericită că am făcut cu echipa totul şi toate într-un timp record. Apoi pe partea de online, zic eu, că suntem bine, www.comenzi.md crește constant și bine.
În următoarele luni mă așteaptă zeci de examene la București, Iași, Cluj, distractiv, nu? 🙂 Pe de o parte, învățăm ceva nou, pe de alta, călătorim. La Iași merg singură cu mașina fără nicio teamă, la București și Cluj n-am fost deocamdată, dar urmează, având în vedere că am toate aceste sesiuni. Închei un an plin, ca de obicei, parcă multe am făcut, dar parcă nimic nu se vede.
Andiamo deja în 2024. N-am spus că fac italiana la ILTC? Da, da, închei A1.2, iar la final de 2024 vorrei parlare molto bene l’italiano.