Bine v-am regăsit în 2023. N-am mai scris aici de aproape un an. Mă tot gândesc că textul nu mai este la căutare, fotografia şi video sunt regii şi reginele.
Dar îmi era dor de destăinuiri şi de poveşti virtuale. Mi-am dat seama că acest blog (nu în zădar a fost gândit să fie un jurnal) mi-a fost la îndemână atunci, când aveam nevoie să-mi amintesc de anul unei anumite călătorii, să-mi adun poze mai repede pentru Masteratul în Turism (să nu caut prin sutele de mape din calculator), dar și să citesc propriile texte, să simt anumite emoții din călătoriile avute.
Apropo de studii (că tot am amintit de Masterat), am început anul trecut atâtea programe, că vă plictisesc dacă le înşir, vreau să spun despre trei dintre ele: Filosofie la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, Facultatea de Istorie la Universitatea din București (sunt anul II deja) și un Doctorat în studiul textului la Universitatea de Stat din Moldova. Este mult, e obositor, dar și studiul propriu-zis e o călătorie inedită. Am făcut cunoștință cu mulți profesori enciclopediști și erudiți, chiar era o plăcere să-i asculți la orele de curs și seminar. Dar despre asta voi mai scrie.
Așa că dacă mă vedeți foarte pasivă pe online este doar din cauza că sunt prinsă în zeci de activități și nu am timp să spun detalii despre toate, interesul pentru călătorii însă nu a scăzut nicicum. Îmi aduc aminte și de situația când eram studente (studenția aia veritabilă din tinerețe), gașcă mare de prietene și ne povesteam multe, nimicuri peste nimicuri, nu ne săturam de vorbă până la o bucată de noapte, cu toate că ne vedeam în fiecare zi. Acum, că nu ne-am mai văzut ani și ani, parcă nu avem ce ne spune, așa mă simt și eu uneori cu acest blog.
Anul acesta mi-am propus să revin și aici pe www.travelblog.md, și pe www.eucitesc.md. Știți deja că dezvoltăm echipa de comerț online, în ultimul an am tot stat pe www.comenzi.md, este magazinul online al companiei Trigor AVD, unde avem o serie de produse inedite pentru piața din Moldova. Bunăoară, produse pentru îngrijirea casei și îngrijire personală, toate ecologice, fabricate în Danemarca.
Anul 2023 va fi un an al scrisului și tare sper să revin la călătoriile mele clasice prin România, cele prin Moldova le-am tot făcut, deși nu am scris despre ele în ultima perioadă. Prima noastră ieșire din 2023 a fost la Vulcanii Noroioși. Este a doua noastră călătorie în această destinație.
Când te gândești…parcă pare cumva hilar să alegi județul Buzău, ca find o destinație de minivacanță. Majoritatea doar aleg: Sinaia, Brașov, Cheile Bicazului, Piatra Neamț sau Târgu Neamț. Dar credeți-mă că și județul Buzău are multe de dezvăluit.
Deja am spus că am fost la Vulcanii Noroioși de la Pâclele Mari, apoi am mers prin Munții Buzăului și am ajuns la Trovanții de la Ulmet, comuna Bozioru. Sunt niște formațiuni pietroase, care cu trecerea timpului nu se erodează, dar, din contra, se măresc. Un fenomen foarte rar întâlnit. Sunt niște pietre mari, care se sprijină în te miri ce, legenda spune că sunt și mișcătoare, că ar fi un portal de trecere între lumi. Suprinzător este că o dată la sute de ani, ele chiar își schimbă locul, cu siguranță este o explicație de natură fizică, dar nouă ne place să credem în legende. Locul este foarte izolat, uneori mergând cu mașina ne întrebam: ce căutăm noi pe aici? Dar e și foarte frumos, îmi dau seama cât de impresionant ar fi vara, cu mult verde prin împrejurimi. Mă uitam în depărtare, vedeam câte o vilă și visam că ar fi superb să avem și noi un refugiu atât de izolat de lume. Ce să spun, mi-ar fi plăcut, visez.
Deși n-am reușit să ajungem în comuna Pietroasele, dar în apropiere de orașul Buzău este comuna, unde s-a descoperit vestitul Tezaur de la Pietroasa sau cunoscuta Cloșca cu Pui, cel care a fost furat de sovietici, apoi cu mare greu întors, adică printre puținul întors din vagoanele cu aur și obiecte de artă furate în timpul războiului. Acest tezaur l-am văzut pe viu la Muzeul Național de Istorie din București.
Buzăul a fost o stațiune de odihnă foarte cunoscută în perioada interbelică, datorită nămolului sănătos, al izvoarelor cu săruri, acum multe sunt ruinate, multe sunt refăcute. Mie mi-a plăcut acest început de an, o călătorie scurtă, dar și destul de informativă. Ceea ce-mi confirmă că România are atâtea de oferit din punct de vedere turistic, că nu te saturi să o (re)descoperi. Următoarea destinație de pe listă e Castelul Cantacuzino din Sinaia, datorită filmului Wednesday văzut de copii, așa că mergem la Nevermore Academy.
Iată într-o postare am înghesuit de toate, într-un final, îmi doresc și vă doresc pace, este tot ce vreau de la ani de acum încolo, restul depinde doar de voința și organizarea noastră.