Deja de câteva zile tot scriu despre Italia, fiindcă îmi place mult această ţară, mai ales arhitectura medievală, îmi plac catedralele şi bisericile fastuoase şi evident palatele familiilor bogate şi influente de altadată.
Am ajuns în Pisa cu un zbor Wizzair din Bucureşti Otopeni. Zborul foarte comod, la 11.30 dimineaţa. Iar până în Bucureşti am ajuns cu un microbus, m-a lăsat direct la aeroport, 300 MDL într-o direcţie.
Pe la 13.30 eram deja în Pisa, aeroportul nu impresionează prin nimic, destul de mic şi provincial. Important este că avea un ghişeu cu hărţi şi informaţii. Mai mult nici nu-mi trebuia.
Am cumpărat de la un ghişeu un tichet de 1,30 euro pentru un autobus de linie care ne-a dus în oraş. Dacă doriţi să vizitaţi Florenţa, aflaţi că sunt o groază de autocare care pornesc din jumate în jumate de oră şi cu 5-7.5 euro ajungeţi în Florenţa (am văzut bilete de 5 euro dar şi de 7.5 euro).
Autobusele locale sunt uşor de recunoscut, stau parcate direct în faţa aeroportului de o culoare galben intens. Aeroportul este foarte, foarte aproape de oraş.
Primul lucru, ne-am lăsat rucsacul la hotel. Hotelul Touring Pisa (3*) este amplasat aproape de gara de tren, are o accesibiliate comodă. Îl recomand insistent dacă veţi fi prin în Pisa.
Eu am ajuns în Pisa într-o zi de sâmbătă, cu harta în mână am luat-o spre Torre pendente di Pisa, chiar dacă aveam harta şi erau ceva indicatoare, la un moment dat ne-am pierdut prin ulicioare, dar nici nu aveam de cine întreba direcţia, era o linişte de mormânt în oraş. Cele 15 minute merse pe jos de la hotel până aproape de Turn, practic nu ne-am întâlnit cu nimeni. Chiar dacă un pic ne-am rătăcit, nu mare ne-a fost supărarea, fiindcă am admirat căsuţele pisane din Toscana. Au culori destul de vii, orange, tangerine, însă nu obosesc ochiul, din contra îmi făcea mare plăcere să merg aiurea pe străzi.
Când ajungi pe pod, la râul Arno, la fel e o privelişte aparte, mai ales într-o altă dimineaţă când am ajuns pe acolo, soarele bătea direct în faţadele clădirilor şi „galbenul” era şi mai vioi.
Într-un final am ajuns şi la Torre Pendente adică Turnul din Pisa, mai bine zis am ajuns la Campo dei Miracoli (Câmpul Minunilor). Aici veţi găsi de fapt 3 obiective turistice foarte importante şi anume Catedrala, Baptisteriul şi Turnul.
Turnul din Pisa, sau clopotniţa a început să fie construită în 1173, dar la scurt timp a început să se încline. A fost abandonată pentru o perioadă destul de lungă de timp, terminată abia în 1360.
Turnul are o înălţime de peste 56 de metri, 8 nivele, în interior sunt 294 de scări. Din cauza consistenţei solului se înclină spre sud. Din anii 1990 s-au făcut o serie de lucrări de restaurare şi întărire, în perioada 2002-2010 în interior s-a instalat un inel mare de fier care practic îl susţine pe interior. Experţii zic că turnul nu se mai înclină. Când ajungi în interior, ghidul te infomează chiar de la început, că totul este foarte sigur, fără nici o grijă se poate de urcat până la ultimul nivel.
Deci ajunsă în câmpul minunelor am mers la casa de bilete. Cu 18 euro ( fooooaarte mult) ne-am luat un ticket combinat atât pentru vizitarea Turnului dar şi Catedralei .
Tururi ghidate pentru turn se fac cam o dată pe oră.
Iniţial, la parter, povesteşte ghidul diverse infomaţii istorice, apoi fiecare, individual, urcă cele 294 de scări până sus. Este distractiv, la un moment dat coridorul scărilor se îngustează sustanţial şi e destul de obositor să avansezi.
Ajunşi sus, la peste 50 metri înâlţime se vede şi oraşul dar şi Campo dei Miracoli cu Catedrala cu Baptisteriul în toată splendoarea şi frumuseţea.
Toate aceste construcţii medievale fac parte din patrimoniul UNESCO încă din 1986.
Construcţia Catedralei a început şi mai devreme prin 1062, ceea ce este acum, este rezulattul mai multor restaurări. Istoria spune că prin 1595 a suferit grav de la un incediu. Cert este că e construită integral din marmură albă şi are tocmai 12 altare. Ca orice Catedrală din Italia este masivă, impozantă, pline cu picturi murale din diverse perioade, în mare parte din sec XVII. În schimb uşile sunt originale, făcute din bronz şi datează tocmai din 1180.
Un alt obieciv impresionant este Baptisteriul şi în special amvonul construit de Nicola Pisano.
Ca să conştientizez că sunt în Pisa, acolo în piaţă, mi-am comandat un esspreso, eram la o terasă chiar dacă afară-luna decembrie şi încercam cumva cât mai mult posibil să memorez detaliile acestor clădiri. E frumos, deosebit şi atât de „italian”.
Alte atracţii turistice ale oraşului sunt Piazza dei Cavallieri, Santa Maria della Spina amplasată chiar pe malul râului şi Muzeul Naţional San Matteo.
Şi un alt detaliu memorabil a fost participarea mea la o slujbă catolică la Parohia Antonio, am cântat în italiană chiar dacă nu înţelegeam o iotă şi a fost frumos.