Era destul de târziu, când am pornit din Tirana spre Skopje. Primul lucru ce m-a mirat au fost zecile de cazemate înşiruite la graniţa dintre fosta Iugoslavie şi Albania. Văzând toate astea cu proprii ochi, conştientizezi cât „de fierbinte” a fost situaţia politică, militară şi idiologică în Balcani.
Drumul este muntos, periculos pe alocuri, când am ajuns în Skopje era târziu pentru plimbări în oraş, ne-am cazat imediat la hotelul Ambasador, de altfel foarte, foarte bun pentru un hotel de 3*. Îl recomand, are şi o amplasare foarte bună.
Dimineaţa, la prima oră, am început să descoperim la pas oraşul. Iniţial am intrat în Catedrala Sf. Kliment din Ohrid.
Catedrala este destul de impunătoare, construită recent în anul 1970. Are o arhitectură neobişnuită, parcă ar îmbina 3 corturi într-un întreg. Este chiar destul de “altfel” pentru o catedrală ortodoxă. Mai apoi am mers spre Piaţa Macedonia din Skopje. Piaţa în ultimii ani a fost construită şi reconstruită, acum chiar şi pe cel mai pretenţios turist îl va impresiona numărul de statui amplasate ici colo. Mai ales Statuia lui Alexandru Macedon, care are nu mai puţin de 26 metri.
De altfel această statuie a creat dispute aprige între Grecia şi Macedonia, fiecare ţară îşi revendică ca făcând parte din patrimoniul său, atât Filip al II cât şi fiul său Alexandru Macedon.
Grecia îşi revendică denumirea de Macedonia şi nici până acum nu recunoaşte statul vecin cu denumirea de Macedonia. Ţara continuă să se numească Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei.
Piaţa Macedonia abundă în statui, îl veţi găsi pe Alexandru Macedon, Pe Filip al II-lea, pe ţarul Solomon, pe Chiril şi Metodiu, o statuie foarte impresionantă numită Mamele Macedoniei.
Pe de o parte şi pe alta a râului Vardar se întind palate construite recent, care găzduiesc câteva muzee de importanţă naţională, Muzeul Rezistenţei Naţionale, Muzeul Arheologie. Toate sunt locate aproape unele de altele, în raza pieţei centrale Macedonia.
Râul Vardar este traversat şi de câteva poduri monumentale, care au făcut parte din proiectul urbanistic Skopje 2014, un proiect foarte ambiţios-de reconstrucţie şi amenajare a oraşului.
Pe Podul Artelor veţi găsi 29 de sculpturi cu artişti, scriitori, oameni de valoare din istoria Macedoniei. Podul este pietonal si seamănă cumva arhitectural cu podurile din Saint Petersburg. Nu mai puţin elegante sunt podurile „Libertatea”, „Podul de Piatră” şi „Око”.
Peste tot în centrul oraşului se simte „foamea” de măreţie, de glorios, cu aceste obiective turistice încearcă macedonenii să impresioneze turiştii.
Şi vreau să zic, că te impresionează, acum mă gândesc, dacă stai prea mult pe acolo, e posibil şi să obosească.
După piaţa Macedonia ne-am îndreptat spre strada pietonală Macedonia, aici veţi găsi de o parte şi de alta cafenele, nelipsitele statui (femei la shopping, săraci cerşind sau chiar diverse animale)
şi tot pe această stradă este “Casa Memorială Maria Teresa”.
Cultul lui Alexandru Macedon, Maica Tereza abundă peste tot.
În interiorul casei memoriale Maica Tereza nu am intrat, era zi de sărbătoare şi localul era închis.
Centrul Skopje aduce aminte de Viena, de Saint Petersrburg, se vede că actualii guvernanţi încercă să pună bazele unei „identiţăţi imperialiste” ale macedonienilor.
Oraşul în general este curat, restul cartierilor din oraş sunt blocuri simple sovietice, cu care suntem obişnuiţi atât de mult şi noi.
Nu am ajuns în Marele Bazar, este un bazar turcesc, urme ale ocupaţiei otomane de peste 500 de ani.
Mie mi-a plăcut oraşul, chiar dacă pe google găseam doar lucruri urâte despre Skopje, mi-a plăcut construcţiile noi, mi-a plăcut şi zecile de statui, chiar dacă sunt prea multe, fac oraşul mai diferit.
Zboruri directe în Skopje nu sunt, cel mai simplu e să ajungeţi cu maşina, dacă tot mergeţi vara în Grecia la mare, aţi putea face o rocadă pe la nord sau ca parte dintr-un circuit prin ţările balcanice.
