O evadare foarte scurtă din Chișinău pentru familia noastră funcționează perfect. Trebuie să ieșim din rutină, să ieșim din Chișinău, să ni se aprindă din nou motorașul pentru o nouă săptămână.
Weekendul trecut am fost din nou pe la Orheiul Vechi și Mănăstirea Curchi. Orheiul Vechi m-a stors de orice putere, bine că primblarea pe la mănăstire m-a mai revigorat.
Vă spun motivele mele de epuizare și îngrijorare și sper să-mi dați dreptate.
Ca orice turist care vine într-un loc nou sau vechi am bătătorit traseul cunoscut. Am parcat în fața muzeului apoi pe jos am luat-o spre biserica din stâncă. Or, pentru copii mei este destul de interesant să coboare scările prin întuneric, să vadă lumânările pâlpâind.
Și aici pe mine mă apucă panica. Când văd mulțimea de oameni îndreptându-se spre terasa de afară. Toți își fac poze, copii mai mari și mai mici. O parte stau cu spatele încercând să bage monede prin stâncă. Și toată această vânzoleală pe o fâșie de piatră care se află la 100 m. altitudine. Pietrele sunt șlefuite de atâta circulație și absolut niciun sistem de siguranță. Nimic.
Or chiar trebuie să cadă cineva în gol ca să se facă o bară de siguranță? Neaparat trebuie să fie un precedent ca să se ia măsuri de siguranță? Și nu cred că asta modifică ceva arhitectural care ar contravine autenticului. Să nu uităm că-n sat sunt o mulțime de case și garajuri refăcute cu termopane.
La Orheiul Vechi vin o mulțime de copii cu profesori și fără părinți. Riscul este foarte mare de a se întâmpla ceva și mă mir că autoritățile de acolo nu conștietizează riscul.
Poate cineva, competent în domeniu, va citi această postare și va face vreo schimbare.
Pentru mine Orheiul Vechi nu înseamnă doar pensiunile de acolo dar și locurile cu istorie. Eu nu pot merge la Orheiul Vechi fără să trec pe la biserica din stâncă, fără să ajung la căsuța tradițională, fără o primblare pe cărărușa spre biserică, care de altfel nu are nicio semnalizare că ar fi periculoasă.
Și spre final, peste tot în Butuceni sunt indicatoare că satul este unul ecologic. Pe strada principală era full cu mașini. Mașini peste mașini. Oameni buni, care veniți la pensiuni pentru delicii culinare, e chiar atât de greu să vă parcați în fața muzeului, la parcare? E musai să-ți bagi mașina în fața restaurantului? Eu nu pot și nu voi înțelege acest bădărănism.
Locul are un relief atât de deosebit, se investește mult în acest sătuc, este o prioritate pentru programe susținute de SUA și totuși? Obiceiurile noastre sunt greu de stârpit….din păcate.
