Milano, capitala Lombardiei, unul dintre cele mai industrializate oraşe ale Italiei, dar şi o arhicunoscută metropolă a modei, faimoasă pentru cochetele ei magazine de pe via Montenapoleone sau cele din Galleria Vittorio Emanuele II.
Fiind pasionată de istorie vă voi povesti doar despre atracţiile turistice ale oraşului, despre câteva obiective foarte reprezentative pentru Milano, care le-am văzut recent.
Oraşul Milano este cel mai „non italian” oraş din Italia. Este mai industrializat, centrul istoric practic inexistent, iar stradele înguste atât de specifice oraşelor italiene sunt mai rar întâlnite.
Deşi mi s-a părut nu tocmai turistic, Milano are câteva obiective care te lasă magnetizat la propriu.
Domul din Milano este emblema oraşului şi totodată a fost punctul de start în noua mea călătorie prin Lombardia. Exteriorul clădirii este impozant, enorm, este a cincea cea mai mare catedrală din lume. Cea mai mare din Italia (Basilica di San Pietro fiind a Vaticanului).
Construcţia clădirii a început la ordinul lui Antonio da Saluzzo în 1386, ca mai apoi să dureze tocmai 500 de ani până au finalizat-o. În 1805 din ordinul lui Napoleon au fost făcute ultimele retuşuri, acesta fiind proclamat Rege al Italiei anume în acest loc.
De altfel Domul din Milano “a mers pas în pas” cu istoria vremii şi cu dominaţiile, cuceririle care s-au tot perindat în regiune: franceze, spaniole, austriece, de aici probabil şi îmbinarea multiplă de stiluri: gotic, baroc, renascentist.
Are peste 3200 de statui, 135 de turle şi o înălţime de 108 metri, mulţi o consideră o bijuterie a artei gotice, alţii din contra critică pentru excesul de decoraţiuni, inclusiv Oscar Wilde a scris că este un eşec monstruos, fără nicio valoare artistică. Dacă exteriorul abundă în lumină, în interior este mai sumbru, dar la fel de impresionant. 40 de piloni împart în 5 părţi nava catedralei. Mai sunt și 3 altare lucrate cu mare măiestrie în lemn, bronz şi aur. Aici se află cea mai mare orgă din Italia.
În stânga, lângă altarul principal, veţi găsi cea mai cunoscută dar şi macabră statuie a lui San Bartolomeo “care-şi duce pe umăr propria piele”.
La fel de impresionante şi înfricoşătoare sunt două sacrofage a lui Ottone Visconti şi Giovanni Visconti.
Un alt obiectiv nu mai puţin impunător care a străbătut negura timpurilor este Basilica di Sant’Ambrogio. Construită în anii 379-386 pe locul unui cimitir, este o adevărată bijuterie arhitecturală romanică.
Am intrat într-o curte cu două rânduri de arcade, iar la celălalt capăt mă aştepta intrarea într-o biserică deosebit de frumoasă, cu 3 nave şi bolţi frumos decorate de cei mai renumiţi artişti ale vremii.
Biserica a suferit în timp mai multe modificări, s-au adăugat noi construcţii, cert este că totul armonizează perfect.
În interiorul lăcaşului puteţi vizita un muzeu cu trezoreria bisericii, adunată de-a lungul anilor sau puteţi merge la demisol, unde este instalat un postament cu sarcofagul lui Sant’Ambrogio.
Milano n-ar fi fost ceea ce este astăzi, dacă nu erau vestitele familii Visconti şi Sforza.
Castelul Sforzesco construit iniţial de familia Visconti, a fost reconstruit de familia Sforza după distrugerile masive din 1447. Acum este unul dintre cele mai bine conservate castele din Europa.
Castelul este de fapt un complex pătrat, cu latura de 200 metri, înconjurat de un şanţ care în zilele noastre este fără apă.
Interiorul este împărţit în trei: “Curtea armelor” în care se pătrunde prin intrarea principală “Curtea Roseta” şi “Curtea Ducilor”, unde se găseau apartamentele particulare şi sălile de recepţie. Momentan Castelul găzduieşte mai multe muzee şi expoziţii, ca de exemplu Muzeul de Artă Antică, Muzeul de Arheologie, Iconografie, un Muzeul al Instrumentelor Muzicale.
Dacă ajungeţi la Castelul Sforzesco aveţi în vedere că trebuie să rezervaţi o zi întreagă. Am petrecut în Lombardia 3 zile pline şi am multe de povestit, vă scriu alte impresii în următoarele mele articole.
