Un domn cântă la o muzicuţă în piaţa centrală. Turiştii intră-ies din catedrală. Localnicii lenevesc în faţa unui espresso. Iar eu, mai nu zburd de bucurie, că mă aflu în Como şi fac parte din acest peisaj.
În Como (staţia de trenuri Como San Giovanni) am ajuns din Milano. Am cumpărat un bilet mai ieftin pentru un tren regional, cu plecarea de la Gara Garibaldi.
Să te orientezi în Como e foarte simplu, la gara de trenuri găseşti panouri informative cu rutele autobuselor locale sau autobusele regionale care pleacă spre satele de pe litoralul lacului Como.
Am ales să vizităm mai întâi centrul oraşului ca mai apoi să mergem în cel mai pitoresc sătuc din zona Como-Bellagio.
Como, este genul de oraş italian perfect pentru cărţi poştale. Privelişti nemaipomenite lângă lac, localnicii primblându-se agale pe faleză, câţiva turişti ici-colo, de altfel o linişte şi o stare de bine care nu prea ai cum să o redai.
Cel mai frumos obicetiv turistic din Como este Catedrala sau Duomul din Como. A fost construită mai multe secole la rând, din 1396 până 1740, anul când s-au finisat toate lucrările. Este curios că îmbină foarte multe stiluri care se observă cu ochiul liber, chiar şi de necunoscători. În partea stângă este o parte din vechea Basilică Santa Maria Maggiore construită în stil romanic, iar catedrala propriu-zisă e în stil gotic.
Următorul obiectiv de vizitat în Como este clădirea Teatrului orăşenesc care se află exact în spatele catedralei.
Ieşind din Piazza del Duomo am mers pe strada pietonală până la Basilica San Fedele care datează tocmai din sec. al VII-lea. Iar mai departe stradela te duce la muzeul arheologic Paolo Giovio inaugurat încă din 1897.
Mi-a plăcut orăşelul, mi-au rămas întipărite străduţele înguste din Como, piaţa centrală, gustul îngheţatei de pepene galben savurată în timp ce aşteptam ferryboat-ul spre Bellagio!
