Italia este o ţară care respectă cu sfinţenia patrimoniul cultural şi tradiţiile. Îmi place foarte mult aceste locuri, îmi plac clădirile vechi, ulicioarele înguste dar şi catedralele şi palatele somptuoase.
Despre Italia voi vorbi în următoarele postări, fiindcă m-am întors recent şi amintirile sunt colorate şi proaspete. Iar privelişti aşa de viu colorate ca în Cinque Terre nu ştiu dacă găsiţi prea des.
Când îmi aleg o destinaţie în primul rând mă uit la bani/buget, toate călătoriile mele sunt cu buget redus, pun accentul pe ce urmează să vizitez şi nu pe confortul scaunului de tren sau a hotelului.
Am luat microbusul din Chişinău spre Bucureşti iar din Bucureşti am zburat spre Pisa cu un lowcost. În cele 3 zile am avut un program turistic foarte intens, iar una din zile am rezervat-o satelor din Parcul Naţional Cinque Terre.
Îmi doream demult timp să văd sătucurile din Cinque Terre şi cel mai practic mi s-a părut să iau cazare în Pisa. De acolo am luat trenul spre La Spezia. Iar din Spezia un alt abonament penru o zi pentru Parcul Naţional.
Abonamentul pentru o zi în parc costă 12 euro (Cinque Terre Train Card), nu-i tocmai puţin, în schimb m-am tot primblat liniştită cu trenul, fără grija de a cumpăra ceva bilete suplimentare.
Parcul Cinque Terre cuprinde 5 sate (Riomaggiore, Manarola, Corniglia, Vernazza, Monterosso al Mare) care sunt amplasate relativ aproape unul de altul, sate viu coloarate, cu clădiri vechi construite pe margini de stâncă.
După cum spuneam am cumpărat abonament pentru o zi din La Spezia şi prima oprire a fost în Manarola. De la gara de tren până în sătuc se trece printr-un tunel, care te duce exact în mijlocul satului. De fapt este un labirint de ulicioare înţesate cu cafenele şi cu mici magazinaşe artizanale. Sătucul este probabil cel mai vechi din toate cele cinci sate, San Lorenzo-biserica satului datează din 1338.
Sătucul este foarte mic, nu prea ai unde să te pierzi, noi am luat-o spre mare, iar acolo veţi găsi un drumuşor săpat în stâncă care te duce spre următorul sat-Corniglia. Între primul sat Riomaggiore şi al doilea Manarola la fel este un drum care leagă satele, via dell’Amore, dar din păcate era închis.
Fiind în Manorola pe drumul spre Corniglia ( cred că v-am zăpăcit deja) se deschide o panoramă absolut fantastică spre sat. Casele colorate pe stâncă, marea azurie şi bărcile care se leagănă jos lângă stânci toate astea te ţinea lipite şi nici nu le puteai abandona. Prea era frumos. Dar cum ziua este scurtă am luat-o repejor spre Corniglia şi surpriză după alţi 2 km. drumul era închis. Aşa că a trebuit să ne întoarcem spre bucuria noastră din nou la gară. Şi bine am făcut că am mai profitat încă o dată de frumseţile Manarolei.
Iată-ne ajunse şi în Corniglia. Aici ne aşteptau tocmai 370 de scări de urcat ca să ajungem sus în sat. O altă soluţia era microbusul, noi am ales varianta cea mai grea dar şi mai frumoasă. Fiindcă cu fiecare treaptă urcată era mai frumos peisajul, în dreapta marea, în stânga muntele săpat în trepte şi înţesat cu viţă de vie. Producerea vinului este una din ocupaţiile de bază ale localnicilor.
Sătul este încântător, ulicioare înguste, tot aici am văzut lămâi şi manadarine care încă mai stăteau mândre în copac. Şi tot aici am mâncat o gustoşenie de îngheţată cu pistachio.
Următoarea destinaţie din aventura noastră a fost spre Monterroso al Mare. Acest sătuc este şi cel mai mare dar şi cel mai nou. De fapt mai mult mi s-a părut o staţiune de vacanţă cu multe hotele şi cu o plajă amenajată. Şi evident şi multe, multe cafenele.
În Monterosso am stat la plajă, am mers la statuia Gigantului din Monterosso, ne-am primblat pe srăduţe elegante şi am mâncat o lasagna cu pesto. Locul este perfect pentru o vacanţă de altfel am şi întâlnit foarte mulţi turişti francezi. Apusul ne-a prins în Monterosso şi spre seară am mai dat o fugă până în Riomaggiore. Nu prea poţi să redai prin cuvinte cât de relaxant e să merge pe străduţele pavate, luminate doar de nişte felinare mici, să asculţi dangătul clopotelor de la biserică şi valurile spărgîndu-se în stâncă. Locurile sunt de poveste, iar eu am motiv să mă mai întorc să ajung în Vernazza, unicul sătuc din parc care a fost lăsat pentru o altă aventură.
Buget
Bilet avion Bucureşti-Pisa-Bucureşti- 80 euro.
Bilet tren Pisa-La Spezia-15 euro
Bilet tren La Spezia-Pisa-7,5 euro. (tren regional)
(Atenţie! când cumpăraţi bilete să întrebaţi pentru trenuri regionale, sunt mai ieftine)
Abonament parc Cinque Terre (Cinque Terre Train Card)-12 euro.
Lasagna + Cafea la Trattoria-Pizzeria Toscana din Monterosso- 10 euro.
O îngheţată- 2 euro.