Last update: Cetatea Soroca este închisă pentru restaurări
Mi-am pus în gând sa vizitez cât de mult posibil diverse localităţi din Moldova şi week-endul acesta, deşi a fost o decizie spontană să mergem spre Soroca, s-a dovedit a fi una inspirată.
Drumul este bun, în mare parte deja reparat şi 150 km până l-a Soroca au trecut repede.
De cum am intrat în Soroca, am oprit la Lumânarea Recunoştinţei, am urcat cele 656 de scări (aşa ne-a ieşit nouă la socoteală) şi de acolo sus se deschide o privelişte superbă spre Nistru şi oraşului Soroca. Se văd în îndepărtare malurile stîncoase, e chiar frumos! şi treptele nu trebuie să vă oprească să vedeţi priveliştea.
Lumânarea are o înălţime de 29,5 metri, iar vârful care reprezintă flacăra lumânării, mai degraba mi-a adus aminte de simbolurile islamice, dar oricum e frumos acolo sus şi probabil e cel mai impunător monument construit în zilele noastre, construcţia a fost terminată în 2004.
Am coborât spre centrul oraşului, de altfel orăşelul este destul de curat şi chiar drăguţ, iar foarte aproape de centru se află şi cetatea. Taxele de intrare în cetate sunt de 3 lei pentru adulţi şi 3 lei pentru posibilitatea de a fotografia.
Erau puţini vizitatori şi am putut nestingheriţi să ne primblăm. Cetatea a fost întemeiată de Ştefan cel Mare în 1499, dar mai apoi fortificată de Petru Rareş. Deschis ca şi muzeu din 1980.Din păcate, nu erau broşuri de vânzare cu o mini istorie a cetăţii, eu am luat doar o reproducere de pe o vedere cu cetatea de prin anii 1940.
Mi-am cumpărat şi cartea “Jupâniţa cea frumoasă” de Nicoale Bulat, fiind acolo în cetate am primit cartea tot cu autograf. Iar Nicolae Bulat este directorul muzeului din 1996.
După cum spuneam, cetatea urmeză să fie închisă pentru reconstrucţii, am văzut planul cu care au câştigat proiectul şi sigur când se va redeschide, va fi o adevărată bijuterie.
Va trebui doar de organizat diverse festivaluri de muzică: de la rock la clasică, ca să fie şi mai intens promovată.
Dacă tot eram la Soroca, am continuat spre satul Rudi. Anume acolo veţi găsi într-o livadă de meri 🙂 unul din cele 34 de puncte de observaţie ale arcului geodezic Struve. Acum sunt 34 din 265 câte au fost iniţial în 1855. Din 2005 toate aceste puncte de observaţie au fost incluse în lista obiectivelor protejate UNESCO. Pentru Republica Moldova acesta este unicul obiect protejat UNESCO. Următorul să sperăm că va fi Orheiul Vechi.
Deci dupa Soroca mergeţi spre Otaci vreo 40 km, şi cînd traversaţi satele Niorcani, Tolăneşti deja să fiţi atent la indicatorul de pe partea stângă. De la indicator mai mergeţi 300 metri şi veţi găsi monumentul.
Probabil nu este un monument vizitat fiindcă iarba creşte nestingherită prin pavaj.
Straniu că nu este promovat, una că totuşi este unicul monument UNESCO în Moldova, alta că la vremea lui a fost o adevărată realizare ştiinţifică de importanţă mondială.
Mai jos vă redau ceea ce scria pe tabelul de informare de lîngă arc.
“Măsurările arcului de meridian au fost definite ca metodă de determinare a formei şi dimensiunii pămîntului prin măsurarea lungimii reţelei de traingulaţie şi a cordonatelor astronomice ale capetelor arcului. Arcul geodezic Struve este una din cele mai remarcabile realizări ştiinţifice şi tehnice în domeniul măsurătorilor terestre din timpul său şi are ci adevărat o semnificaţie mondială. Aproape de 200 ani Arcul leagă ţările de la Marea Negră pînă la Oceanul Arctic şi va continua să le unească în viitor .
Arcul Geodezic Struve a fost măsurat de către Friedrich George Wilhelm Struve într 1816- 1855 şi prezintă un lanţ de triunghiuri care se întinde de-a lungul liniei de longitudine de 2 grade Est , din Hammerfest în Norvegia de Nord spre Sud pe mai mult de 2820 km. pînă în oraşul Ismail.Arcul traversează teritoriul a 10 ţări : Norvegia, Suedia, Finlanda, Rusia, Estonia Letonia, Lituania, Belorusia, Republica Moldova, Ucraina.În iulie 2005 Comitetul Patrimoniului Mondial a inscris Arcul Geodezic Struve pe lista Patrimoniului Mondial.”
Rubrică susţinută de magazinul online www.comenzi.md
