De mai bine de 3 ani familia noastră cutreieră Moldova în weekend. Și cât n-ar părea de neverosimil dar mai sunt locuri unde încă n-am fost și sunt total necunoscute. În această duminică am descoperit satul Duruitoarea Veche.
Am pornit din Chișinău spre Râșcani-Costești -Duruitoarea Veche. Anume aici am găsit vestitele stânci unde s-au descoperit așezări omenești din perioada paleoliticului superior. Tot aici s-au găsit fosile din perioada glaciară, vestigii ale preistoriei.
Informația de mai sus am citit-o în cartea lui Serafim Florea, lângă stânci nu există nici măcar o plăcuță care să dea un minim de informații. Nici în sat nu există un indicator care ar îndruma călătorul, pe unde mai bine să o ia… pe drumurile de-asupra stâncilor sau să meargă pe la baza lor.
Foamea noastră de istorie n-a fost satisfăcută în schimb ne-am antrenat mușchii ca într-o drumeție adevărată.
Am ajuns în sat, pe străzi înguste ne-am îndreptat în direcția stâncilor, am trecut pe lângă muzeul părăsit al satului, apoi pe lângă biserică și am luat-o tot mai sus.
Nici nu știam unde să ne parcăm, unde ar fi mai bine să lăsăm mașina, or pe acolo eram doar noi, un lan de porumb și viile.
Într-un final ne-am hotărât să începem traseul de pe marginea uneia din stînci, priveliștile pe cât de spectaculoase, pe atât de periculoase pentru copii. Am coborât cu chiu cu vai, de pe o stâncă și am intrat în defileu. O senzație și o priveliște ireală pentru Moldova, dar aceste priveliști există. Fiind în inima defileului ne-am încumetat să luăm o altă stâncă pieptiș dar încălțările nepotrivite nu ne-au ajutat la nimic. Faptul că nu aveam îmbrăcămintea, faptul că aveam un copil mic cu noi care trebuia cărat în brațe, ne-a făcut drumul și mai anevoios. Iarba uscată nu ne ajuta la nimic, doar ne alunecam iar dacă vroiam să ne ținem de rădăcini se smulgeau de greutatea noastră. Într-un final a trebuit să renunțăm să urcăm stânca și am hotărât să o înconjurăm. Dar și această misiune a fost destul de grea, drumul părea că nu se mai termină.
Gâfâind am ajuns lângă un copac de măslin să ne tragem sufletul la umbră și ne tot minunam de peisaje, de efortul făcut, de grotele care le aveam în față. Pe undeva eram nemulțumiți că nu aveam lângă noi un prefesionist în domeniu să ne explice detalii despre stânci, despre descoperirele arheologice și antropologice.
A fost o experință încredibilă, nici acum nu-mi vine să cred cât de fain este la Duruitoarea și de ce (?) acest loc este încă neexploatat. Dacă ajungeți și voi pe acolo, țineți cont că vă trebuie niște bocanci iar dacă sunteți amatori de aventuri niște sfori v-ar prinde bine. 
La întoarcere am ales drumul spre Fălești, iar dacă tot am trecut pe la Balatina, am urcat Movila Țiganului din Rezervația Suta de Movile și evident că am trecut să vedem ce mai fac zimbrii. Doar o singură părere de rău că era duminică seara și trebuia să ajungem la Chișinău, dar prea frumos este acolo ca să te mulțumești cu puținul. 
Rubrică susţinută de magazinul online www.comenzi.md
