Duminica aceasta am mers cu Andrei, băiatul meu de clasa a III-a, cu colegii de clasă, învăţătoarea şi părinţii într-o excursie la Orheiul Vechi. Acesta a fost motivul pentru care sâmbătă am hotărât să merg de una singură (în avans), să pregătesc totul. Dacă duminică a fost ziua copiilor şi părinţilor, atunci sâmbătă a fost Ziua MEA. Am ajuns pe la 11 dimineaţa la Orheiul Vechi şi am hoinărit pe acolo până pe la 4 seara. Singură.
Uneori este atât de binevenit să stai singură, să nu auzi gălăgie, să te primbli pur şi simplu. E atât de liniştitor, calmant. Demult nu am avut o jumătate de zi strict pentru mine. Un fel de SPA în natură cu efecte de durată şi cu bani puţini.
Iniţial am trecut pe la muzeu să achit taxa de intrare, apoi agale am luat-o spre Mănăstirea Peştera. Mănăstire rupestră cu 11 chilii săpate în stâncă la o înălţime de 50 m. altitudine. Am avut marele noroc să nu fie turişti aşa că cocoţată sus pe stânci aveam toată lumea în faţa mea :).
Drumul a continuat spre gospodăria ţărănească, care a fost cumpărată special pentru muzeu, iar acum prezintă turiştilor o gospodărie tradiţională moldovenească din sec.XIX. Casă cu cuptor şi cotruţă, laiţă şi zestrea fetei, război de ţesut şi vase de lut, toate le găsiţi acolo. Pivniţe cu putine pentru brânză. Timpul în Butuceni a rămas exact ca-n poveştile lui Creangă.
De la muzeul casei ţărăneşti am urcat din nou pe stâncă, după Mănăstirea Naşterea Maicii Domnului, la vreo 30 m distanţă de mănăstire este cărăruia pe unde am coborât pe stâncă jos. Iar mai departe o mică drumeţie pe mal de Răut. După cum spuneam, poate voi citind aceste rânduri, nu vă impresionează cu nimic, dar când eşti acolo pe loc, lucrurile altfel se văd şi se simt.
Ziua mi-am terminat-o în faţa unei cafeluţe şi unei plăcinţele cu vişini la Vila Etnica.
Preturi şi taxe de intare
Rubrică susţinută de magazinul online www.comenzi.md
