În weekendul acesta am fost prin Maramureş, am atâtea impresii că nici nu ştiu cu care să încep. Aşa că cel mai simplu să vă povestesc ce program am avut şi ce obiective am vizitat în fiecare zi.
Ne-am pornit din Chişinău pe la 7 dimineaţa, am trecut foarte repede controlul vamal la Albiţa, apoi am luat direcţia Iaşi-Paşcani-Gura Humorului.
La Gura Humorului nu puteam rata să mai trecem şi pe la Voroneţ. Voroneţul l-am vizitat cu vreo 3 săptămâni în urmă dar şi de data aceasta am vrut să revedem locurile.
După Gura Humorului am mers din nou spre Nord cu destinaţia finală Vişeul de Sus.
Din Satul Iacobeni până în Vişeul de Sus au fost nişte privelişti care îţi tăiau respiraţia, sunt Munţii Carpaţi cunoscuţi ca Munţii Rodnei din parcul Naţional Munţii Rodnei şi Munţii Maramureşului din Parcul Natural Maramureş.
Ajunşi în Vişeul de Sus ne-am cazat la o pensiune de la poalele muntelui, iar a doua zi am mers la Gara de Tren din Vişeul de Sus să ne primblăm cu Mocăniţa de pe Valea Vaserului.
Poftiţi în vagoaaaaneee!
Vă este cunoscută probabil expresia din T-Rex Express, tot de dragul copiilor am ales şi noi să ne primblăm cu Mocăniţa, dar noi, maturii, cred că am fost muuuult mai încântaţi.
Mocăniţa porneşte doar o data în zi din Gara Vişeu la nouă dimineaţa.
Numită adesea „Mocăniţa de pe Valea Vaserului“, Calea Ferată Forestieră din Vişeu de Sus se află chiar în nordul României, la graniţa cu Ucraina şi reprezintă o bogăţie atât din punct de vedere tehnic, cât şi cultural. Pe o rută de aproape 60 kilometri distanţă circulă – pe lângă locomotive Diesel – până astăzi locomotive cu abur înfocate cu lemn, lucru prin care CFF Vişeu de Sus (prescurtare de la Calea Ferată Forestieră) devine cunoscută în întreaga Europă ca fiind ultima cale ferată forestieră adevărată, care funcţionează cu abur.
Linia care a fost construită dupa ecartamentul austro-ungar de 760 mm, duce într-o vale de o sălbăticie fermecătoare, de-a lungul râului Vaser. Calea ferată trasează o zonă împădurită enormă, unde nu există drumuri sau sate, ci este locuită doar de urşi şi lupi.
Pănă la popasul Păltin se mai fac alte două scurte opriri, apoi ultima oprire este Paltinul, un popas de aproximativ o oră jumate.
Dacă aveţi bilet cu masa inclusă vă puteţi apropia direct de bucătărie să cereţi platoul cu gustare, cafea şi apă, altfel se stă la coadă la casierie pentru plată apoi veţi lua platoul cu gustarea.
Aici la popasul Paltin vă puteţi aventura pentru drumeţii în munţi, principalul să nu pierdeţi trenul înapoi.
Înapoi trenul merge pe acelaşi traseu, aproape de 14:30 eram din nou în gară la Vişeu.
Mi-a plăcut mult această experienţă, locomotiva cu aburi te teleportează într-o altă epocă, apoi Munţii Maramureşului (Carpaţii Păduroşi) sunt de o mare frumuseţe, sau porţiunile de fâneţuri pline cu romaniţe de pe versanţi.
Am văzut şi cum lucrau oameni la tăiat şi transportat lemne pe Vaser, impresionant.
Pozele de mai jos cu siguranţă vă vor molipsi de Maramureş.
Mai multe detalii referitor la preţuri, orar şi alte facilităţi vedeţi aici
