Duminică ne-am pornit în drumeții la Plaiul Fagului. Credeam, că dacă sunt trasee amenajate, e suficient să ajungi la destinație și în rest…. ne descurcam noi cumva. Dar n-a fost să fie, am aflat că trebuie din timp de anunțat pe cei de la MoldSilva. Am schimbat planul pentru o ieșire cu bicicletele la Casa Părintească. Nici aici nu s-a primit, trebuia să programăm totul cu 2 zile în avans.
Așa că am luat-o pe clasicul traseu Chișinău-Leușeni. Inițial cam supărați toți, dar într-un final, primblându-ne, ni s-a ridicat dispoziția și a fost o duminică faină cu copiii.
Prima destinație Mănăstirea „Sf. Irh. Nicolae”, s. Condriţa. Lăcașul necesită o reparație temeinică. Din 1813 schitul Condriţa împreună cu mănăstirea Căpriana trec din subordonarea mănăstirii Zograf de la Muntele Athos în cea a Casei Arhiereşti din Chişinău, stare de lucruri care s-a păstrat până în 1837, când cele două aşezări monahale cu toate averile lor sunt retrocedate mănăstirii athonite. Pentru mai multe curiozități vedeți aici.Noi, ca de obicei, am intrat în vorbă cu oamenii de acolo dar cam s-au speriat, când am întrebat detalii și evident i-am lăsat în pace.
Marea plăcere a copiilor au fost lumânările aprinse și puse la iconițe. 
La izvorul mănăstirii cei mici n-au putut fără o ceartă, nu știau cine primul să-și umple rezerva cu apă 🙂
Următoarea destinație- Satul Ulmu. Am trecut pe la unica mănăstirea de maici care aparține de Mitropolia Basarabiei, Mănăstirea Ulmu “Sfânta Teodora de la Sihla”.
Dacă lăcașul este unul foarte mic și nu prea sunt motive să zăbovești, atunci la întoarcere am greșit traseul și am luat pe drum de codru. Cu niște priveliști …de doamne, doamne. Dar așa și n-am înțeles unde era proprietatea statului și unde privată, mare ne-a fost mirarea să dăm de case amenajate în plină pădure. Părți mari de pădure îngrădită cu gard și cu porți. Și credeți-mă că nu era vorba de casa pădurarului 🙂
Frumoasă e Moldova, foarte frumoasă, păcat că-i locuită. 
Apoi drumul nostru a continuat la Mănăstirea Căpriana. Sunt de acord că este mult kitsch dar totuși este amenajată anume pentru turiști. Mie îmi plac foarte mult picturile murale din Biserica de Iarnă Sf. Gheorghe (biserică ridicata în timpul regimului țarist, la începutul secolului al XX-lea).
Și desigur Biserica voievodală (din piatră) „Adormirea Maicii Domnului” a Mănăstirii Căpriana. 
Andrieș nu s-a intimidat așa că a dat o tură cu penny boardul prin curtea mănăstirii.
Mie acest loc îmi place mult și cu drag vin de fiecare dată.
Weekendul trecut n-a fost cel mai potrivit traseu pentru copii dar într-un final a fost distractiv. Și de fiecare dată mă conving că nu contează unde anume mergem, important să ieșim din casă, să nu ne plictisim și să fim toți împreună.
Rubrică susţinută de magazinul online www.comenzi.md
