Copiii au propriile lor măsurători ale micilor plăceri. Sunt lucruri la care noi adulţii nici nu atragem atenţia, în schimb pe ei îi fascinează. Aşa că din călătoria recentă la Soroca voi sublinia doar acele activităţi care le-a plăcut copiilor mei şi sunt sigură că le vor place şi copiilor voştri.
De cum a ajuns la Cetate ambii erau curioşi să vadă beciurile de prin părţi. Acu, ceva timp în urmă, aceste beciuri erau pline cu pământ, acum totul este curăţat.
Următoarea distracţie nu mai puţin interesantă a fost să arunce cu bănuţi în fântâna din mijlocul cetăţii. Apoi am urcat pe scări ca să vedem interiorul cetăţii de la înălţime. Evident că ei aveau alte plăceri, să se uite spre Nistru prin găurile din perete.
De la nivelul doi altfel se vede cu ochi de copii, important că bara de protecţie este destul de ok.
Apoi ne-am urcat în Turnul Porţii unde este expusă o copie a sabiei lui Ştefan cel Mare.
Cetatea Sorocii, datează de pe timpul lui Ştefan cel Mare, doar că în vremea respectivă era doar o întăritură de lemn şi pământ. Malul abrupt al Nistrului era o protecţie naturală, dar în locuri accesibile, vaduri, locuri uşor de trecut de năvălitori, se construiau cetăţi. De pe timpul lui Ştefan cel Mare este consemnat în documente că şi Pârcălab de Soroca aşa numitul Coste. Deci numele de Soroca apare prima oară în documente în anul 1499. Mai apoi, în timpul domniei lui Petru Rareş, cetatea Sorocii a fost construită şi în mare parte s-a păstrat exact aşa ca-n acele vremuri.
Ne-am primblat un pic prin parcul din apropiere să vedem Cetatea şi pe din afară, iar mai apoi drumul nostru a continuat pe străzile cu case enorme ale rromilor soroceni.
Dealul Sorocii 
Cea mai plăcută parte a călătoriei pentru băiatul meu a fost urcatul scărilor până la baza Lumânării Recunoştinţei. Cât eu gâfiam deja pe la treapta 500, Andrei a urcat până sus, a coborât din nou la mine să mă ia din urmă. Dacă eu cu greu am făcut cele 650 de trepte, el era atât de entuziasmat, că o bună parte de drum a trecut-o de două ori. Nici nu m-am aşteptat că o să-i placă atât de mult. Iar sus ne aştepta o privelişte extraordinară. Din 2004 este inaugurat acest monument şi este nu mai puţin vizitat decât Cetatea. Stâncile din aproiere parcă sunt scoase din peisaj, parcă nici n-ar fi în Moldova, numai îmi închipui ce drumeţii se poate de organizat pe acolo.
În apropiere de Soroca sunt rezervaţiile naturale de la Rudi Arioneşti, această excursie poate fi mult îmbogăţită, vedeţi recomandări aici, noi am ales de această dată un traseu leger, aşa ca pentru copii. 
Rubrică susţinută de magazinul online www.comenzi.md
