Anul nou a venit cu o serie de gânduri peste gânduri și planuri să-mi ordonez activitățile mele legate de studii. Parcă prea multe am început și rezultatele nu se văd, iar dacă continui în acest ritm, atunci direcția ar fi spre un burnout pe care nu mi-l doresc, știu cum e. Așa că am început anul cu o mulțime de scrisori adresate secretariatelor, bun început 😊. Deocamdată îmi rămâne să scriu teza de licență la Universitatea din București (voi scrie despre Librăriile Luminița din perioada sovietică) și teza de masterat la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (voi scrie despre imaginarul european în presa scrisă românească). Îmi mai rămân lecțiile de ebraică, persană și mongolă. Dar aici e o altă poveste, sunt absolut fascinată de tot ce oferă Centrul de Studii asupra Orientului Mijlociu si a Mediteranei de la Universitatea Babeș-Bolyai de la Cluj și n-am să renunț așa de ușor. Și ca să-mi complic serile mai mult, am în cap o altă idee, dar văd dacă se materializează abia la vară, e vorba de INALCO, Institut national des langues et civilisations orientales.
Dacă e să povestesc de călătorii, în această minivacanță am reușit să trecem pe la Vișeul de Sus, să mergem cu Mocănița de pe Valea Vaserului. Sunt deja a treia oară acolo și, evident, că e un pic plictisitor. Dar băiatului meu mai mic i-a plăcut, a tot stat lipit cu fața de geam, să vadă cât mai multe din mersul trenuțului. Ne-a cam plouat, cam frig, dar a fost bine. Călătoria durează aproximativ 5 ore, cine vrea să meargă într-acolo, practic trebuie să-și rezerve o zi întreagă pentru această destinație. Referitor la cazare, la Vișeul de Sus sunt o mulțime de pensiuni, noi am ales varianta tip hotel. Suntem a două oară la Mirage Resort și îl recomand neaparat. Vizavi este un alt hotel foarte bun, pe care îl puteți alege în drumul vostru spre Sighetu Marmației, e vorba de hotel Gabriela (am fost, e foarte bun și acesta).
În această călătorie am ajuns în locul unde se pune harta în cui, tocmai la Săpânța. Fiindcă vremea de afară era ploioasă, n-am rămas așa de încântată precum la prima vizită, mai târziu mi-a părut rău că n-am fost însă la Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței din Sighet, poate ar fi fost mai nimerit. Era destul de târziu și n-am mai reușit. Drumul din Chișinău până-n Sighet este absolut spectaculos, se trece prin Bucovina cu toate satele superbe din nord, Munții Rodnei, Pasul Prislop (cota 1416), apoi prin satele minunate ale Maramureșului și Munții Maramureșului. Numai și de dragul acestui drum merită tot efortul și toată oboseala. Priveliștile sunt minunate, noi suntem deja a patra oară și de fiecare dată nu mă satur. Iar pe la Gura Humorului am ajuns cred că de vreo 6-7 ori, mi-e atât de drag totul acolo, că mai m-aș face humoreancă 😊.
Anul a început tot așa cum și s-a încheiat precedentul, cu mii de griji și mii de planuri, ori eu sunt o visătoare incurabilă și altfel nu pot. Următoarea călătorie va fi la Sinaia, anul acesta îl declar anul României, vreau să merg cât mai des. Așa să fie, LA MULȚI ANI!