Continui cu seria de articole din categoria „cel mai”. V-am vorbit despre Mănăstirea Ţipova ca fiind cea mai mare Mănăstire din Europa în rândul Mănăstirilor Rupestre, apoi despre Castelul Peleş ca fiind cel mai frumos castel din spaţiul românesc, azi vă povestesc despre cea mai mare clădire administrativă pentru uz civil din lume, este vorba de Palatul Parlamentului din Bucureşti.
Clădirea poate fi admirată ore bune şi din exterior, este amplasată pe “Dealul Arsenalului” şi se vede bine dacă sunteţi pe oricare bulevard din zona Unirii sau Parcul La Izvor. Totuşi dacă aţi ajuns atât de aproape recomand să ajungeţi şi în interiorul palatului, veţi afla lucruri cu adevărat inedite despre construcţia lui dar şi despre familia Ceauşescu.
Construirea Palatului Parlamentului a început în 1983, ceremonia aşezării pietrei fundamentale a avut loc în iunie, anul următor. Este înscrisă în Cartea Recordurilor la capitolul „ Clădiri Administrative” ca fiind pe locul 2 în lume după clădirea Pentagonului, dar dacă să facem topul clădirilor pentru uz civil, atunci este cea mai mare din lume.
Cu o înălţime de 86 metri, alţi 14 metri sub nivelul solului, cu o mie de încăperi, este cu adevărat impresionantă. 2 800 de candelabre, 3 500 tone de cristal, 220 000 metri pătraţi de covoare, alte câteva date statistice care mai bine zis te infioară.
În prezent clădirea adăposteşte o serie de activităţi ale Camerei Deputaţilor, Senatului, Centrul Internaţional de Conferinţe, Curtea Constituţională.
La construcţie au participat tocmai 700 de arhitecţi şi peste 20 000 de muncitori care lucrau în 3 ture zi şi noapte.
Pentru vizite sunt deschise câteva săli de conferinţe. Eu am avut marele noroc să nu se organizeze nicio conferinţă în acel moment şi le-am vizitat pe toate conform programului.
Sala Brătianu, Sala Tache Ionescu, Sala Nicolae Titulescu, Sala Drepturilor Omului, Sala Nicolae Bălcescu, Sala Nicoale Iorga- toate sălile de conferinţe au ceva deosebit, o parte sunt decorate cu marmură albă de Ruşchiţa, Moneasa Roşu sau lemn de cireş şi stejar, dar eu vă voi povesti mai mult despre Sala Unirii, cea care m-a impresionat foarte mult.
Spaţiul interior al Sălii Unirii este cel mai amplu din palat, iar dimensiunile au fost calculate în funcţie de cantatea de aur de care dispuneau pentru finisaje. Coloane monumentale care sprijină bolta făcute de marmură albă, plafoane în stil brâncovenesc, rozete cu candelabre de cristal, uşi de stejar, draperii cu fir de aur, covoare care cântăresc 2 tone şi plafon glisant, toată această extravaganţă se află în Sala Unirii sau Sala de Banchete.
După ce am facut turul acestor săli, conform programului am mers pe acoperişul Palatului Parlamentului, de unde se deschide o panoramă foarte frumoasă asupra Bucureştiului, totodată se văd şi construcţiile în desfăşurare ale Marei Catedrale Mânturii Neamului, din imediata apropiere.
Şi ultima destinaţie au fost subsolurile. Aici nu veţi găsi mai nimic deosebit, doar un mini muzeu încă neamenajat al perioadei comuniste.
Eu am rămas foarte contrariată şi impresionată de tot ce am văzut, sper eu, că v-am trezit curiozitate să ajungeţi şi voi. Intrare se face de pe bd. Naţiunilor Unite, vizavi de Parcul La Izvor. Costul biletului pentru un tur complet este de 45 RONI adică 180 lei moldoveneşti. Pentru fotografii va trebui să mai achitaţi încă 100 de lei www.cdep.ro.
