Am început anul acesta citind ce am scris la începutul lui 2024, adică atunci când scriam despre Vișeul de Sus și Mocăniță și nici nu intuiam, ce an plin de călătorii mă așteaptă în față. Am tot vânat diverse oferte avia și am avut câteva ieșiri prin Europa de-a dreptul memorabile. Ca la final să-l încheiem în familie, un road-trip prin nouă țări, care ne-a umplut telefonul de poze și ochii de peisaje fantastice.
Dar să le luăm pe rând, un rezumat al anului care tocmai a trecut și care l-aș vrea replicat măcar câțiva ani. În februarie am fost cu Ancuța mea în Cipru, am bătătorit Larnaca, am stat la plajă (deși eram în februarie, mulți chiar se scăldau), apoi am făcut și o scurtă călătorie în Aya Napa. Sunt a treia oară pe insulă și va mai continua, când îi va veni rândul lui Ovidaș să mă însoțească în aceste călătorii. În martie am avut o vacanță scurtă la Roma, deși ne-a plouat îngrozitor de mult, a rămas în memoria noastră ca una dintre călătoriile de top, am mâncat pizza și paste bune-bune, am făcut tururi și tururi pe la locurile istorice, pe care le învață copiii la școală. Și acum îmi aduc aminte cum curgea apa din hainele noastre, stând în rândurile interminabile de la Vatican. Până-n vară am făcut zeci de drumuri prin R.Moldova cu băiatul meu mai mic (Hâncești, Saharna, Țipova, Vadul lui Vodă, de două ori am zburat cu balonul de-asupra satelor din apropierea Chișinăului, de nenumărate ori am fost la Călărași, Bălți și Orheiul Vechi) ca în vară să mergem toți trei în Creta. Hersonissos ne-a întâmpinat cu niște călduri sufocante, dar și cu un albastru de durea ochii. Minunat loc, minunată excursia prin livezile de măslin și minunat e sunetul cicadelor. N-am auzit nicăieri o asemenea gălăgie. Tot în vară Ancuțel a avut prima experiență de tabără internațională, Londra, pe care cu siguranță o va repeta. Final de septembrie a continuat cu un alt city-break în Antalya, de data aceasta doar eu și Ovidaș, ne-am scăldat, am mâncat plăcinte și ne-am petrecut timpul doar noi doi. Din păcate, Ovidaș are teamă de avion și e un pic stresat, dar marea și primblările lungi pe litoral în extra-sezon au acoperit întru totul aceste neajunsuri.
După Antalya pașii noștri au ajuns în Varșovia, am organizat o excursie pentru fata și mama mea. Au mers sărmanele pe jos…cât pentru o săptămână. Un oraș extrem de curat și de organizat, sunt atât de departe de noi ca nivel de trai, că parcă nici n-ar fi fost și ei oropsiți de sovietici, am rămas impresionată de tot, de la tramvai, parc și orice loc, pe unde am mai trecut. Luna noiembrie ne-a prins în Brașov, am mers singură cu mașina, o experiență nouă de condus pentru mine (până acum m-am limitat să conduc singură prin România pe distanțe mai mici), iar Brașovul este un oraș pentru care am niște planuri separate. Toamna am încheiat-o și mai condensat, am făcut un nou tur solo la Roma, iar de acolo spre Napoli, am vrut să văd cu ochii mei vulcanul Vezuviu. La scurt timp am revenit în Italia, să vizitez Milano și de acolo Torino (extraordnară destinație, recomand). Sunt îndrăgostită de Italia, dacă ar fi o super putere, m-aș teleporta în fiecare lună. De altfel, deja am și luat bilete pentru acest februarie.
Și cireașa de pe tort, despre care am amintit la începutul acestui articol. Am încheiat anul cu un super road-trip: Sibiu (România), Bratislava (Slovacia), Viena și Linz (Austria), Vaduz (Liechtenstein), Davos (Elveția), Germania în tranzit, Bled și Ljubljiana (Slovenia), Zagreb (Croația), Balaton (Ungaria). Șapte zile pline cu zeci de activități și cu peste 4 500 de km făcuți în drum. Dacă aș spune că mi-a plăcut sudul Germaniei, Elveția și Austria n-aș impresiona pe nimeni, toată lumea cunoaște cât de aranjate stau lucrurile în aceste țări, surpriza a fost, desigur, Ljubljiana și lacul Bled. Neapărat vom mai ajunge pe acolo, zici că-i desenat totul, îngrijit, curat, cu o natură impresionantă. Presupun că vara totul e de zeci de ori mai fantastic, reieșind din culorile lacurilor și munților. Excursia aceasta a fost una spontană, așa cum îmi place mie, totul a pornit de la ideea Ancuței noastre, să vadă ce-i cu acest Vaduz și Liechtenstein, iar de acolo s-a dezvoltat un ditamai traseul, pe care îl vom ține minte mulți ani și care ne-a dat idei pentru alte road-tripuri.
Spuneam în articolul de la începutul lui 2024 că am planuri de noi studii (o parte să le închei, o parte să le încep) ei bine, sunt studentă la INALCO, Institut National des Langues et Civilisations Orientales și sunt studentă la Αριστοτέλειο Πανεπιστήμιο Θεσσαλονίκης. Citesc în greacă, înțeleg nițel și sunt foarte mândră de acest rezultat modest. Mai continui cu studii ebraice la Universitatea din București și cu slavistica la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, sunt foarte interesante ambele programe, cu ore de slavă veche, cu ore de ebraică, doar că reușesc cam puțin să țin pasul cu colegii mei, de altfel, scopul e cu totul altul: nu hârtia de absolvent, cât comunicarea cu niște profesori de excepție.
Bine ai venit, 2025! Am planuri mari pentru acest an, în februarie voi revedea Veneția pentru a cincea oară, merg doar cu mama mea, o mică escapadă în două, apoi îmi doresc să văd Atena, să-mi iau un teanc de cărți în greacă și poate să pun din nou piciorul în Istanbul. Este ceea ce vreau să le fac chiar în această iarnă, pe restul le las în seama spontaneității și al ofertelor avia pe care le voi prinde de-a lungul timpului.
La Mulți Ani! Să fie un an 2025 așa cum vi-l doriți!