Am scris în postarea precedentă informaţii utile, cum să ajungi la Sulina, dar mă gândeam că poate am curioşi să afle mai multe despre oraş.
Acum Sulina este ca o pasăre phoenix care renaşte din propria cenuşă, dar ce vremuri, domnilor, a fost!
În urma Războiului Crimeii, prin intermediul Congresului de pace de la Paris, în anul 1856, se pun bazele unei organizaţii europene a cărei rol este de a se îngriji de ameliorarea navigaţiei la Gurile Dunării şi până în portul Brăila. Este vorba despre Comisiunea Europeană a Dunării, din rândul căreia fac parte Austria, Rusia, Turcia, Anglia, Franţa, Prusia şi Sardinia.
După anul 1878, Sulina devine un port cu statut de extrateritorialitate, caracterizat de neutralitate pe timp de pace sau razboi, cu anumite privilegii fiscale.
În anul 1897 sunt demarate lucrările de construcţie a unei uzine de apă, lucrări finanţate de Regina Olandei.
Cică regina fiind în vizită la Sulina a cerut apă, iar o femei i-a dat apă direct din Dunăre, ceea ce a şocat-o pe regină. Şi la întoarcere în ţară a transmis bani pentru construcţia uzinei de apă.
Odată cu anul 1939, odată cu reducerea prerogativelor Comisiunii Europene a Dunării, oraşul Sulina işi pierde statutul internaţional trecând sub autoritatea României.
Data de 25 august 1945 rămâne ca o zi de neagră amintire pentru oraşul Sulina care, bombardat de aliaţi, pierde peste 60% din zestrea patrimoniului cultural.
La începutul secolului XX, în Sulina locuiau 24 de naţionalităţi şi se vorbea în 24 de limbi, limba de comunicare pentru toţi era greaca şi franceza. Şi în zilele noastre în Sulina este un centru de cultură greacă. Pe atunci erau o serie de ateliere, peste 100 de prăvălii, vreo 20 de şcoli şi 2 spitale mari, utile mai ales pentru marinarii care era în trecere prin Sulina.
În zilele noastre în Sulina s-a păstrat foarte bine fostul sediul al Comisiei Europene a Dunării, s-a păstrat Farul vechi care datează din anul 1802. La Far veţi găsi muzeul oraşului, plus că puteţi ajunge până în vârful Farului să vedeţi oraşul de la înălţime.
În oraș veţi găsi case hidoase din perioada comunistă, dar şi mici bijuterii ale localnicilor, case cu geamuri mari căptuşite cu lemn atât de specifice zonei. 
Sunt câteva biserici foarte vechi dar toate au nevoie de restaurări fundamentale.
Sulina este cel mai estic oraş al României şi al Uniunii Europen şi da! sunt mulţi turişti germani.
În Sulina veţi găsi un cimitir al marinarilor, dar cel mai curios că pe acelaşi spaţiu doar seprat cu gard sunt morminte al evreilor, musulmanilor, localnicii ortodoxi. Sunt morminte de piraţi şi de prinţese. Vă recomand să vizitaţi cimitirul şi să fiţi atenţi la inscripţiile de pe pietrele funerare.
Iar spre seară când se aprind felinarele roşii primblaţi-vă pe faleză, poate aveţi surpriză să vedeţi vreun vapor de croazieră. Noi ne plăcea foarte mult să mergem pe jos prin oraș,chiar dacă este mic, oricum oboseam și oricum a doua zi o luam din nou pe același traseu.
Și spre final vreau să vă spun niște curiozități că anume la Sulina a activat Jean Bart, cel care a scris un roman despre Sulina absolut fabulos, Europolis. Născut la Sulina este și dirijorul George Georgescu. Viața și activitatea lor pe larg este povestită la muzeul de la Far.
Mai multe despre oraș accesați www.primaria-sulina.ro
Citeşte şi “Sulina-cum ajungi şi ce să faci în Delta Dunării”