Iată, iată se mai încheie un an de facultate. Și ce fac cu diploma mea de jurnalist?

Scriind aceste rânduri cu gândul la viitoarea mea diplomă de jurnalist, văd în fața ochilor dulăpiorul burdușit cu acte unde păstrez o mapă personală cu diplomele mele primite după absolvirea școlii.

O diplomă de studii superioare de la Academia de Studii Economice din București, o alta de la absolvirea masteratului de la Facultatea de Științe Economice, Universitatea de Stat din Chișinău, una de la cursul de aproape un an, Training of Trainers organizat de Camera de Comerț Chișinău, apoi alta de Human Resources Manager, continui cu o diplomă din Germania de la Programul de pregătire şi perfecţionare a managerilor.

 Mai sunt câteva, dar ajunge, nu le mai înșir, da, da, vă cred, v-am plictisit rău….

Știți unde le-am folosit pe toate? Aproape nicăieri, poate doar când depuneam dosarul ca să fiu admisă din nou la facultate. Și poate, când mai depun dosarul să fac doctoratul, cel la care am renunțat cu ani în urmă. În rest nimeni, absolut nimeni de pe piața muncii din sectorul privat nu mi-a cerut diploma. Ba din contra, în CV-ul personal nici nu le scriu pe toate, să nu creadă careva că vânez diplome, oricum sunt sigură că nu contează. Mai mult sperie pe eventualii angajatori, decât impresionează.

Dar, revenons à nos moutons, adică la diploma de jurnalism. Probabil când o voi avea “la mână” nici nu voi scrie de ea în CV-uri…Și acum atenție, marea dezvăluire, cui ele totuși trebuie?

Sunt cerute cu ardoare în instituțiile de stat. Homo Sovieticus nu pune accent pe aptitudini și abilități, doar pe medaliile care se bălăbănesc falnice la piept, în cazul nostru pe teancul de diplome.

Șeful de Secție, pensionat încă în anii ‘90, nu te întreabă clar, bă’ băiatule/fato ce exact știi tu să faci...nu-mi arăta hârțogăraia, dar arăta-mi exact ce știi să faci ? Ei bine, nu, șefului de secție trebuie să-i aduci dosarul, cât mai ștampilat cu atât mai bine. La noi, Șeful de Secție iubește ștampila și dosarul cu șină.  Vorba aia, dosarul cu șină este cel mai important lucru în țară.

De aia avem bugetari, care cum bate ceasul de ora 17:00, ies hoardă pe ușa instituțiilor de stat. Ca să vă convingeți, vă recomand să stați la ora 17:00 lângă ușa Casei Naționale de Asigurări Sociale. Dar să fiți atenți, s-ar putea să vă ia valul.

Cu diploma de jurnalist, cam tot pe acolo. Cel mai probabil va fi frumos aranjată într-un dulăpior, inaccesibilă copiilor, că nu dă doamne, să o rupă. În rest, nu va avea nimeni nevoie de ea.

Altă plămădeală este în sectorul privat. Aici trebuie să știi exact ce vor de la tine, să știi să înveți, să fii sociabil și emoțional inteligent. Poți așa? Bine. Nu poți? Mergi acasă, ia, de te mai uită la diploma de jurnalist și mai fă o tură prin bibliografia recomandată. Și citește, învață, scrie și învață, învață și scrie și iar citește. Doar așa reușești peste tot, cu sau fără diplomă de jurnalist.

Sursa foto pexels.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *