Cu ani în urmă, când primul meu băiat era mic, susțineam sus și tare, că nu-i cazul să luăm copiii cu noi în călătorii, sunt mici, multe nu înțeleg, numai griji cu ei. Ei bine, acum, de ceva timp, sunt de altă părere. Deja când îmi las acasă unul dintre copii, am o stare de tristețe și disconfort.
- Copiii sunt diferiți, posibil, într-adevăr să nu le placă călătoriile, dar până nu încerci nu ai de unde să știi
- Dacă părinții sunt alături, copiii se simt bine, indiferent unde nu s-ar afla cu toții. Împreună e cel mai bine
- Chiar dacă o parte din călătorii le vor uita, se vor distra de minune uitându-se peste ani la fotografii
- În călătorii se pot întâmpla lucruri neprevăzute, dar și acasă la fel. Mă strădui să nu mă gândesc la “drobul de sare”
- Călătoriile sunt cele mai faine lecții de geografie, istorie, arheologie, orientare spațială, etc.etc.etc. Dar și de prietenie, omenie și mai nou parenting
- Lumea/viața asta e atât de frumoasă, că tot să o descoperi, savurezi și să o trăiești în familie