Cu ceva ani în urmă am ajuns în Tunisia. Foarte des îmi aduc aminte de această călătorie, poate una dintre cele mai frumoase, pe care le-am avut până acum. Am citit recent un articol despre Marea Moschee din Kairouan şi îmi amintesc de un moment super hazliu. Cât timp stăteam noi la coadă, să vizităm lăcaşul, în apropiere era un soi de tavernă, iar câţiva cheflii au venit cu oile după ei şi le-au legat de stâlp, până şi-au băut ceaiul :).
Toate oraşele din Tunisia sunt împodobite cu cel puţin o mare moschee. Cu toate acestea, Marea Moschee din Kairouan le depăşeste pe toate în frumuseţe şi importanţă. Această moschee din Kairouan este cel mai vechi loc de rugăciune musulman din întreg Nordul Africii, fiind totodată şi cel de-al patrulea lăcaş de cult musulman, ca importanţă, după primele trei aflate în oraşele Mecca, Medina si Ierusalim.
Din clădirea originală a moscheei, ridicată în anul 670, nu a mai rămas nimic. Această primă cladire a fost ridicată la scurt timp după sosirea arabilor musulmani în Africa de Nord. Moscheea a fost construită de către fondatorul oraşului Kairouan, Sidi Okba-de la numele acestuia, moscheea este şi ea numită uneori Moscheea Sidi Okba.
Marea Moschee din Kairouan – care poate fi văzută şi astăzi-a fost ridicată în anul 863. Timp de mai multe secole, aceasta a fost folosită pe post de loc de pelerinaj al celor ce vizitau Africa de Nord. Cei care vizitau doar nordul Africii erau în mare parte aceia, care nu îşi permiteau să facă drumul spre Mecca. Conform unei tradiţii populare, şapte pelerinaje la Kairouan valorează cat o călătorie la Mecca. În Marea Moschee se intră trecând printr-o largă curte pavată cu marmură. În această curte, cei pioşi, descălţati anterior de încălţămintea lor, săvârşeau spălările cultice, mai înainte de a păşi în interiorul moscheei.
Culoarele cu pereţii formaţi de coloane înalte ce înconjoară curtea pastrează 400 de capiteluri. Aceste capiteluri sunt luate din mai multe locuri ale oraşului vechi-de la templele păgâne romane, de la templele creştine bizantine şi latine.
In interior, camera centrală infăţisează şi un mihrab din secolul al IX-lea – acea nişă de pe peretele central al unei moschei care indică direcţia spre Mecca. Piatra şi lemnul din care a fost confecţionat mihrab-ul au fost importate tocmai din Baghdad.
In exteriorul moscheei se află si un cimitir, în acesta fiind înmormântaţi membrii familiei profetului, cât şi un minaret înalt de 35 de metri. Partea inferioară a minaretului este cea mai veche, datând tocmai din anul 728, aceasta păstrand şi doua lespezi romane de piatră sculptate cu litere latine.