Fiecare turist care vine în Moldova ajunge şi pe la Orheiul Vechi. Complexul muzeal ne reprezintă ţara, la fel cum o fac şi celebrele vinării de la Cricova sau Mileştii Mici.
Orheiul Vechi este un complex muzeal sub cerul liber format din obiective naturale şi antropice.
Traseul Orheiului Vechi porneşte dinspre vest, din direcţia satului Brăneşti, având o deschidere impresionantă spre panorama defileului râului Răut. Oraşul medieval s-a constituit în jurul anului 1330 în timpul dominaţiei Hoardei de Aur, cunoscut sub numele de Şehr al-Cedid. După abandonarea localităţii de către mongoli, orăşelul continuă să se dezvolte, localnicii obişnuiesc să-l numească Orhei iar în timpul domniei lui Alexandru cel Bun devine cea mai importantă fortificaţie la hotarul de est al Ţării Moldovei. La sfârşitul sec. XVI localitatea este transferată pe teritoriul actualului Orhei. Acum pe aceste locuri sunt două sate, Butuceni şi Trebujeni, sate care încă mai păstrează arhitectura tradiţională ţărănească.
Orheiul Vechi este destul de departe de actualul Orhei, aşa că nu faceţi greşeala să urcaţi într-un autobus spre Orhei (cam aşa a păţit şi Tony Hawks, peripeţii povestite în cartea Tenis cu moldovenii). Cel mai potrivit este să apelaţi la o agenţie de turism sau cu maşina pe cont propriu.
În Orheiul Vechi o mulţime de obiective turistice, de care vă povestesc sunt de fapt rămâşiţe, din ce a fost odinioară. Dar să le luăm pe rând.
Primul obiectiv din complex este Citadela de piatră, acum veţi vedea doar fundamentul acestei Citadeli, pe vremuri a fost reşedinţa militară al conducătorului mongol, iar în timpul lui Ştefan cel Mare reşedinţa pârcălabilor de Orhei. Din păcate, acum se văd doar ruinele acestei construcţii.
Tot în apopiere se află şi ruinele unui palat, astăzi acoperit cu pâmânt care îşi aşteaptă timpul pentru săpături arheologice.
În partea centrală al aşezării Orheiului Vechi s-a identificat o Moschee şi Caravan-sarai din perioada Hoardei de Aur. În imediata apropiere este şi fundamentul ruinat al unei biserici ortodoxe. Sub podeaua naosului bisericii arheologii au găsit mormintele unui bărbat şi a unei femei, cel mai probabil ctitorii bisericii.
În sec.XIV în oraşul de pă Răut funcţionau trei băi. Cea mai importantă construcţie de acest gen se află lângă vadul din faţa satului Trebujeni.
Toate aceste obiective sunt amplasate la poalele stâncilor, dacă ridicăm ochii spre stânci vom vedea în depărtare schitul Peştera. La schit se ajunge traverând satul Butuceni şi urmând direcţia spre biserica satului, care poartă hramul Naşterea Maicii Domnului (datează din 1904).
Deci Schitul, de care vorbeam, se compune din biserică şi 11 chilii monahale, săpate în stâncă la circa 50 m. altitudine. Biserica este una funcţională. De aici, din biserică se deschid nişte privelişti fantastice spre întreg complexul. Măcar pentru acest instantaneu trebuie să faceţi un drum până la Orheiul Vechi.
Faceţi cale întoarsă şi zăboviţi pe drumurile satului Butuceni, formele arhitecturale arhaice ale caselor cu prispă, stâlpii de la poartă ornaţi cu simboluri astrale nu-i mai găseşti în altă parte.
La est de complexul Peştera, stânca Răutului adăposteşte peste 150 de cavităţi rupestre, locul practic se află în partea opusă al satului Butuceni, tot aici se află ruinele unei mănăstiri rupestre, Mănăstirea Pârcălabului Bosie, un complex monahal amplasat la o altitudine de 25 m. faţă de apele Răutului.
Biserica cu hramul Sf.Nicolae, săpată într-o peşteră se constituie din altar şi naos. Iar la intare veţi găsi gravată şi o „pisanie” în limba slavonă.
Spre final, pentru o mai bună înţelegere a istoriei locului, treceţi pe la Muzeul Complexului. Găzduieşte peste 6 000 de piese care au fost colectate în urma săpăturilor arheologice.
Valurile de pământ, fortificaţii din perioada geto-dacică, ruinele din perioada ocupaţiei Hoardei De Aur, ruinele din perioadă medievală a Ţării Moldovei încă mai aşteaptă să fie studiate şi explorate.
Rubrică susţinută de magazinul online www.comenzi.md
